Viperica era
supărată că iubitul ei nu era de găsit!
Dăduse și la
poliție că acesta nu se dădea găsit, iar rudele îl căutaseră peste tot,
inclusiv în tomberoane, acolo fusese depistat ultima oară, după o ceartă cu
Viperica. Biata ei făptură sughița de zor, ea se gândea doar la iubițel, deci
el o pomenea! Cum, nu se știe, dar Gigi nu era un rău, pământul era rău că-l
ținea la suprafață.
Pe noi ne
interesează Vipi, cea suavă ca un cimpanzeu logodit cu o capră râioasă! Avea un
lipici! toate muștele trăgeau la ea, ea trăgea la muște, ambele tabere mai
trăgeau și la măsea, toată lumea, fericită! Nu și acum, când simțea, lucru rar
la ea, că nervii băteau step și se cocoțau agili spre zona temporară
a intelectului său.
Supărată că
individul nu se lasă detectat, Vipi intră în casă, unde se instalaseră
cât mai comod musafirii ei. Intrarea ei în cameră aduse un suflu rece-polar,
aproape niciunul nu mișcă.
Prima care se
foi puțin fu Aci, pe numele real Acanthopis Antarticus, care nu scăpă momentul
și își etală costumul maroniu cenușiu- negricios, colierul deschis la culoare,
care, exceptând faptul ca făptura ei scundă și groasă, ca un cârnat, se termina
în forme subțiri, ascuțite, dându-i un aer de prestanță. Dintre cei prezenți,
singurul care nu se temea de ea, știut fiind faptul că o singură dată puteai să
te pui în gură cu ea, era domnul Haja, pe numele său nealintat fiind domnul
Pseudonaja Textilis. Îmbrăcat în costumul său obișnuit, de culoare brună, iute
și ager în mișcări, țintea sfidător spre toată lumea prezentă, conștient că e
puternic și temut. Numai la Viperica evita să se uite, deși nu recunoștea că îi
este teamă.
Vis-a vis de
el, domnul Boomslang, înțolit la patru ace în verde orbitor, punctat ici-colo,
de pete armonioase negre, făcea disonanță cu doamna Boomslang, într-un costum
modest cenușiu maroniu, cu tonuri posace. Modestia nu era decît de fațadă,
puțini erau cei care mai credeau că acel cuplu nu i-ar putea pune jos cu
ușurință, deși nu erau tot atât de periculoși și de mortali ca ceilalți.
Și ei evitau ochii Vipericăi, preferând să se facă că plouă!
Ceva mai
îndrăzneață, Carina, pe nume total Echis Carinatus, cu botul ei scurt și
fălcile late, nu era cineva pe care ți-ai dori s-o inviți la cafea, deși arăta
minunat în hainele ei croite modern, cu motive romboidale. Din când în când,
arunca priviri sfidătoare către cel mai mare dușman al ei, ultimul dintre
invitați, domnul Krait, care se prefăcea că n-o vede. Îmbrăcat în costumul său
colorat alternativ galben cu negru, minunat și candid, nu păcălea pe niciunul
dintre prezenți, cunoscut fiind pentru agresivitatea sa. Doar Viperica putea
să-l domolească și asta doar uitându-se o dată la el.
Viperica
aruncă o privire scurtă invitaților, după care, fără să aștepte vreo reacție,
ieși ca din pușcă. Își aminti că uitase să ude florile, dar numai ce se apropiase,
și acestea căzură ofilite.
Mai nervoasă
decât de obicei, răsturnă mâncare pentru cățelul lui Gigi, pe care acesta îi
iubea mai ceva decât pe Vipi, dar nu mai termină, animalul deja era mumificat.
Zărind o pereche de vrăbii pe ramura cireșului din curte, vru să arunce cu o
piatră-n ele, dar acestea, presimțind ceva foarte rău, zburară speriate,
scuipându-și în sân! Ar fi sunat niște prietene, dar își aminti că toate
avuseseră de-a face cu ea și se odihneau în cimitir.
- Unde o fi mișunând cretinul ăsta de Gigi? urlă Viperica atât de
tare, încât o auzi și nefericitul Gigi, biet scorpion de deșert!
Tornada era
mic copil pe lângă Vipi, când năvăli din nou în camera de oaspeți, transformată
în magazin de șerpi veninoși. Și atunci Vipera Morții, Șarpele
Brun, Boomslang-ii, Vipera cu Solzi Aspri și Kraitul, cei mai periculoși șerpi
veninoși din lume, cunoscură GROAZA, deghizată în furia Vipericăi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu