Ce ți-e și cu dragostea asta, zice lumea
că nu se poate fără ea, e miezul pământului, sămânța nemuririi, zonă de impact,
caruselul vieții și coada de la lopată! Cică dacă n-ar fi dragostea, noi nu am
mai perpetua, omenirea s-ar stinge pe năsălie, iar Soarele ar fugi ca tăunul!
Pentru a se dovedi cele
de mai sus, au fost inventate telenovelele și filmele de dragoste! Că nu se
vede partea comercială, nu-i bai! e loc destul și pentru publicitate, cu atât
mai bine, ai timp să-ți ștergi lacrimile, sau spumele de la gură, depinde de
situație, între două spoturi publicitare cu reclamă la chiloți, alături de
nelipsitele ape carbogazificate, transformate în (i)ape minerale pure!
Departe de mine că sunt
mizantrop sau misogin, dar tot nu înțeleg cum aleargă lucrurile, parcă, după
aducerile mele aminte, am fost și eu unul dintre cei care am oftat în umbra
iubirii mele, în timp ce dumneaei se pupăcea (doar!) cu un amic de-al meu! Sau,
mai rău, ceva amintiri mai am și despre alte situații în care am mușcat din
asfalt, străpuns de fiorul sacru al tăvălirii mele prin noroi, de dragul și
amorul artei! Fiică-mea îmi tot explică că sunt tipul classic de sociopath! că
am ceva cu cineva, că nu înțeleg dragostea, pentru că n-am iubit niciodată! Nu
știe ce vorbește, iar eu nu încerc să conving pe nimeni că lucrurile nu stau
chiar așa, ci mai rău!
Pentru că m-am născut
boulean, să vină cineva să-mi explice de ce dom’ polițist, gelos nevoie mare că
dragostea vieții dumisale s-a cuplat cu un alt nenică, a pus mâna pe pistolul
din dotare, i-a împușcat pe cei doi porumbei, transformându-i în îngerași, după
care a zis să nu-i lase singuri, și a testat un cartuș și pe creierul personal!
Care a fost șmecheria, eu n-am înțeles de ce s-au dus trei vieți pe apa
Sâmbetei, aici nu se aplică regula aia cu înmulțirea speciei, am trecut deja la
împărțire și anihilare? Nu era mai bine, în loc să ducă pistolul la tâmplă, să
ducă un bidon cu vodcă la gură și să-și pună vată-n urechi, și nu
în nas? Dacă el suferea, era obligatoriu să sufere și ea, cu tot neamul ei?
Dumnezeule! tare nu ne pasă de consecințele faptelor noastre, câtă lume suferă
dintr-o prostie și ce grave sunt urmările în timp! Dacă am sta să gândim o
secundă suplimentar, poate multe nu ar mai fi la fel, poate ar fi mai bine
pentru toți! Parul pe example!
Un tip era marinar și
iubea o tipă mică, blonduță și drăgălașă ca o acadea! Marea era dragostea,
dragostea era mare și marea era marea dragostea lui! ceea ce nu exclude că ea
era dragostea cea mai mare a marii lui dragoste! Pleacă băiatul pe mare
și, când se întoarce, ia toate mijloacele de lo-comoție posibile, printre
care și-un cal mai mult mârțoagă, fără să știe că e cât pe ce să facă o
comoție cerebrală. Descinzând în urbea sa prenatală, natală și postnatală, nu
apucă să ajungă la butonul soneriei, că cea mai bună prietenă a ei îi bară
Calea Lactee, prefăcându-se că ar avea, dar n-ar avea ceva de comunicat!
Strânsă puțin cu ușa de la frigider, scuipă repede ce avea în gușă, dintre care
enumerăm 1,7 l venin curat! Cu ocazia asta tipul nostru fu informat că
iubirea vieții sale se plictisise să aștepte călătorul dus cu pluta pe mări și
oceane și se dădea în bărci cu un alt urangutan, care, plesneală! era marinar!
Și cum, între doi călătorii, mai fusese și la o nuntă cu Noul, Vechiul umblă
după un retevei! Până la păruială, se gândi că, mai politicos ar fi fost o
discuție cu Ea! În consecință dislocă butonul de la soneria familiei
respective, unde fu bine primit de tatăl domniței, ce căpătă un pic de bujori
vineții în obrăjorii ei frumoși, nu se aștepta să-l vadă așa curând!
-Îi dau casă, o mașină și
vă fac și nunta, numai ia-o de pe capul meu! îl imploră tatăl îngerașului, după
ce îl cinsti cu vișinată, țigări și cafea.
Rumânul privi în jur, nu
zări pe nimeni venit în pețit, se reculese, atent să nu i se mai umple odată
paharul! după care ceru strategic o convorbire între patru ochi cu dama,
promițându-și că va reveni doar cu ai săi intacți!
Discuția fu scurtă, mai
mult scurtată, după ce mam’zel decretă r(â)tos:
- Ce să-i
faci, dacă vă iubesc pe amândoi!
Cum mama lui Albă ca
Ceaunul este posibil o astfel de ambivalență? Păi dragostea nu-i unică? Sau e
de unică folosință? Cum păpădia măsii vine asta, e ca-n telenovele, se termină
bine doar la sfârșit?
Când e film, e minunat!
Când pupi tu greața, nu mai e frumos, dar cine se uită la episod, e cuprins(ă)
de sudori reci și calde, gen duș scoțian!
Numai că viața nu e film
și nici filmul nu e viață!
Amicul nostru de mai sus
a tăiat răul de la rădăcină și s-a însurat cu o zână! Și-au luat apartament,
l-au umplut cu toate cele, inclusiv cu toate rahaturile posibile, apoi el a
plecat pe mare! La întoarcere, a găsit doar casa și cuiele de pe pereți, alea
n-au putut fi scoase! Nevasta, ioc! Dispărută fără urmă, ca-n serialul cu
același nume!
S-a consolat cu o nouă zână,
convins că, de data asta, i-a ieșit! I-au ieșit ochii când s-a întors după 5
luni, tot cuiele alea erau la locul lor! Noua dispăruse și ea, lăsând, de data
asta, un bilet de adio! Și din nou el a încercat să-și pună sufletul la treabă,
până ce nouă încercări i-au fost de ajuns, s-a oprit, începuse să încărunțească
și se săturase să își tot cumpere mobilier nou! Dacă era un șomer, o mai
lua în freză de atâtea ori sau rămânea holtei, aceasta-i întrebarea?!?
Cineva va zice că asta nu
are legătură cu dragostea, dar persoanele înlăcrimate vor depune mărturie că
iubirea cere sacrificii! Cum e sacrificiul ăla, când ea îți spune, părăsindu-te
ca pe-o pereche de pantofi uzați- Dacă
iubești pe cineva, îl lași să plece! Drum bun, spunem noi, așa cum spunem și
celui care-și omora femeia în bătăi, după care dispărea, de rușine, o lună!
Venea apoi acasă, murdar că un porc ghimpos, nici scuze nu -și cerea! Femeia îl
iubea așa tare, că-l ierta, dar boul împerecheat cu un asin, fost măgar, nu
trecea mult și-o lua de la capăt! Când a vrut femeia să plece, i-a rupt un
picior, reproșându-i că numai el pleacă, ea, nu! Frumos din partea iubăreților
astora, care fac deliciul show-urilor televizate, spre bucuria realizatorilor
care-și umplu buzunarele speculând drame reale sau confecționate atât de
cretinoid, încât nu ața de la cusături se vede, ci ditamai otgonul de legat
dragostea de gard!
De ce tema asta? Pentru
că aud tot mai des de tineri care stau cu LOVE pe față, mor să-și unească
destinele, pun la cale nunta cu tot cu lăutari, invitații, popă, tot
tacâmul! Și, de parcă se văd doar atunci, până la moment, n-au avut timp ! rup
bucățele tot balamucul și-și văd de drum, fiecare de al lui!
Nu că nu s-ar mai fi
întâmplat, dar rănile rămase, chiar dacă trec, vor avea repercursiuni peste
timp! N-ar fi mai simplu să se mai gândească și apoi să ajungă la divorț? Sau asta
a realizat mediatizarea, instituția familiei transformându-se într-un soi de
circ televizat?
PS Pentru cei ce au
avut bunăvoința (Mulțumesc!), curajul și încredere în Arici, răspunsul la CUM
SUNT GENTLEMENII ÎN ROMÂNIA? este că acțiunea se petrece deasupra norilor, deci
în spațiul cosmic! În consecință, este vorba de IMPONDERABILITATE, de aceea nu
cade jobenul! Îmi pare sincer rău dacă v-ați gândit la prostii, să-mi
fie rușine! pentru că și eu am gândit inițial!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu