Alex își
dorea mult, mult! un frățior, dar părinții lui credeau că doar nu are cine să
se joace, așa că i-au cumpărat tot soiul de jucării. Însă Alex se juca puțin cu
ele, apoi se apuca să le desfacă, până ce nu mai rămâneau decât bucăți din ele.
Și uite-așa! s-au adunat 3 saci de jucării stricate, pentru
că Alex nu vroia nici să se despartă de ele, chiar așa cum se găseau! Mai mult,
nici să le împartă cu un alt copil nu vroia, încercaseră o dată s-o facă, dar
copilul se puse pe urlat, făcându-i să renunțe.
Într-o
zi, însă, Alex, rămas singur în camera lui, răsturnă toate jucăriile și
se apucă să le sucească și să le învârtească, fără niciun înțeles și fără să
reușească să ajungă la un rezultat. Când a intrat tatăl său în cameră, copilul
stătea nemișcat, privind movila de resturi.
-
Vrei să te ajut? îl întrebă tatăl, dar copilul dădu din cap că NU! Necăjit,
acesta ieși și se duse în bucătărie, unde îi povesti mamei starea ciudată a lui
Alex.
Copilul
mai stătu câteva clipe și, dintr-o dată, alese mai multe bucăți de jucărie,
după care încercă să le dea o formă, dar iarăși nu reuși! Întristat, adormi pe
covor.
Se
trezi într-o căsuță din trunchiuri de copac, construită chiar în vârful unui
stejar bătrân. În interiorul căsuței se găseau 2 scaune, o masă și-un
dulăpior atât de mic, încât Alex părea un un uriaș. Nu apucă să se întrebe cum
și de ce ajunsese acolo, când, iată, de afară se auzi un cântec vesel și , nu
peste mult timp, intră pe ușă un roboțel, a cărui urechi erau atât de mari,
încât se putea înveli cu ele. Văzându-l pe Alex, făcu câțiva pași înapoi,
mai-mai să cadă din copac, dar se opri în ultima clipă și spuse:
-Ai
venit, în sfârșit! Te aștept de multă vreme, aproape că nu mai credeam că vii!
Cred că te miri, te întrebi de unde te cunosc! Află că, de când sunt eu,
mi s-a spus că doar asta trebuie să fac, să te aștept, pentru că tu m-ai creat,
datorită ție exist!
Alex
continua să-l privească, doar ochii arătau că se bucură! Acum înțelegea cum
trebuia să arate jucăria mult visată, pe care încercase s-o facă din bucăți!
Numai că roboțelul nu avea astâmpăr deloc, se mișca foarte repede, astfel că
acum era aici, după care era dincolo, parcă aluneca prin căsuță ! Ori Alex dorise mereu o jucărie care să-i țină de
urât, care să facă doar ce vroia el și de care să nu se plictisească! Supărat,
încercă să-l apuce de un braț, ca să-l oprească, dar brațul se rupse! Mai
încercă și cu celălalt, dar păți la fel! Roboțelul nu mai arăta la fel de
frumos, ca la început, dar Alex își dorea prea mult un prieten, chiar unul de
jucărie, astfel că îi puse piedică, încercând iar să-l oprească!
Dar
vai! roboțelul se dezechilibră și căzu din copac! Alex se repezi să-l
prindă, dar nu reuși, așa că acesta se făcu bucăți, care săriră în toate
direcțiile!
Și
atunci copilul se trezi din somnul care-l cuprinsese mai devreme! Uf! fusese
doar un vis! Dar de ce era, totuși , trist? și în mintea lui de copil se iți un
gând- pentru prima oară i se îndeplinise o dorință, iar el n-a știut să
păstreze ceea ce obținuse! Și tot pentru prima oară pricepu că lucrurile pe
care le iubești, nu le strici, pentru că niciodată nu vor mai fi la fel, ca
să-ți bucure sufletul!
-----------------------------------------------------------
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu