Ariciul era contorsionat
într-o scorbură,unde se refugiase de frica parului care-i viza căpățâna, mânuit
vânjos de un copil nostalgic, ce-și căuta mama pentru același scop.
Speriat
de mama focului, nu de mama copilului, lui nea Aricilă îi fluturau țepii mai
abitir ca drapelele de Ziua Neamului. Ca de obicei în momente de cumpănă,
gândul îi zbură pe alte meleaguri, așa că iată-l gândindu-se la non-necesitatea
de a fi șovin, atunci când șovinii sunt lipsă la apel:
Cum e posibil
să gândim așa despre alte rase, unele care n-au ras nimic! Păi eu, arici din
neamul traco-aricilor, rudă cu geto-aricii și cu sânge de
daco-arificio-romano-carpațio, să mă ascund în subsolurile pământului
strămoșesc, acolo unde Gelu, Glad, Memomorud și Traian Băsescu au urinat spre
binele patriei? Ce am eu de împărțit cu rasa galbenă a aricilor, sau cu cea
roșie? așa le trebuie dacă s-au dat cu ruj de buze! Ce am eu de împărțit cu
aricii care transmit mesaje cu fum mult, traduse în limba maghiară? Sau cu
aricii întunecați, care vorbesc aricio-rromă? Sunt eu sigur că sunt ei arici
pur-și-move? Sau sunt un amestec de nații, amestecat în creuzetul istoriei?
Mi-e teamă că
nu e vina mea, așa cum nu e vina celorlalți semeni ai mei, angajați într-o
dispută care nu hrănește arici, ci hiene și șacali! Eu pe ăștia i-aș invita să
stea o lună sub pământ, ca să se obișnuiască cu mediul! Abia când o să
stea cu țelina pe piept și cu morcovul la taifas, atunci, poate, vor înțelege
că nu contează câți țepi ai, ci doar cât de arici ești, pentru că nu există
pădure fără uscături, arici fără țepoși, câini cu stăpân și doar neamuri care
numai la păruială nu se gândesc! Vechea vorbă Nu
te pune cu prostu’, că are mintea odihnită! nu mai valabilă azi, când rața grohăie
în trei limbi în staulul vacii nebune! pentru că aici trebuia să ajungem - să
ne păruim între noi și alții să culeagă mălaiul: transmiteri televizate, șepcuțe, tricoiașuri și găletușe
inscripționate corespunzător, comisie de anchetă parlamentară, legi cu stângu-n
dreptu’, bașca ritmuri și acorduri internaționale pe model hip-hop cu glazură
manelistă. Iată doar câteva dintre avantajele caftelilor clasice între etnii,
nu mai e-număr și e-nu-păr mai departe! Și dacă trebuie s-o iau de-a valma,
zilele trecute un arici de etnie romă se plângea că s-a dus în audiență la primar
și nea Politițilă Locarilă ce făcea pe Cerberul Atomic l-a oprit să stea la ușa
primăriei ceva ceasuri, presupuse a fi și ele de aceeași etnie.
- M-a văzut
că-s etnic și m-a ținut acolo, deși a intrat și un profesor arici de sport, de
altă culoare, Polițibilă s-a făcut că-l oprește, nea Sportul în mens Sana i-a
aruncat din mers un -Mă duc la primar! Nea
Cerberilă s-a prins că nu merge la secundar, că-i blocat! l-a lăsat să treacă,
deși acesta deja trecuse!
Ariciul din
mine a înțeles oful și necazul povestitorului, i-am povestit cum și mie mi s-a
întâmplat la fel, mai puțin Profesilă Șmecherilă, era un alt avansat mai în
față, așa că nu are rost să se supere, eu eram tot un arici pur sânge alb, dar
nu a fost nicio deosebire! După faza aia nu mai eram alb, ci negru de ciudă,
așa că ar trebui etnia sa să se bucure de un nou membru! Eforturile mele fiind zadarnice,
i-am povestit cum am asistat la un meci între asistații social, la care a
participat involuntar și o aricioaică mai albă, ce trecea pe-acolo în drum spre
casă! Și cum mingea bătea la ochi, mai ceva să bată și în capul bietei femei,
unul dintre champi(ni)onii jucăuși și-a
umflat mușchiulețul cerebral și pe cei atrofiați de statul pe bordură, și s-a
dat la biata, cu strigătul războinic:
-Ce te uiți,
fă, la mine, vezi că-s brunet? Asta discriminare rasială!
Femeia nu a
comentat, nimeni (nici eu!) nu a deschis gura, numărul sistaților sociali
depășind numeric pe cei, încă, vii și în ogorul muncii. Toată populația
prezentă a devenit intempestiv absentă, iar mie mi-a venit în ceva creier că
ăsta ar fi rezultatul anilor în care s-a bătut atâta monedă și banc-note pe
seama discriminării rasiale, c-a început să fete pui de licurici! Brava la
rromi (și nu numai!) că țin aproape, ei sunt uniți, nu ca noi, aricii
românești! Când ați văzut ultima oară un grup timid de cetățeni români cu drept
de vot făcând zid împotriva unui singur etnic? Păi, dacă se petrece așa ceva,
vine Legea, Ordinea și Poliția și-i plesnește peste țurloaie! Apropos! De
ce-i căuta polițiștii pe bătăușii de hoți de buzunare, parcă la Timișoara? E
drept că nu-ți faci dreptate singur, dar când vine nevastă-ta și mumă-ta fără
un șfanț acasă, să-ți dea la copii păpică, pe unde e legea? Unul trage la cheie
și douăzeci bagă mâna, și să nu te revolți? Nu-i corect să-i rupi un os, o
mână, un picior și două mandibule, dar tare aș mai încerca mersul pe
stradă FĂRĂ FRICĂ!
Re-în-torcându-mă
la aricii etnici, nu pot să fiu nedrept-sunt și printre ei și buni și răi, noi
ne-am învățat să-i vedem doar pe ultimii! Când e bun, e fratele meu, când e
rău, e din trupa adversă! Sigur e așa? sau sunt doar aparențe?
Nu pot să
trec peste aricii etnici maghiari, nu mă refer la politruci! Mă bate și pe mine
un gând, cum de în județul Vaslui au obținut la niște alegeri un
ultra-scor, s-au mutat cei din Mama Ținutului Secuiesc precum țiganul cu
cortul, în cel județ? Sau au fost ceva bani, plus o țâră de respect pentru
politica acestora, că doar au obținut cam tot timpul ce-au vrut? Axioma nu e
valabilă și la români! Înțelegeți acum ce vreți din asta!
Ce e
sigur este că noi ne-am vedea de ale noastre, dacă ne-ar lăsa! Ce-mi pasă mie
că ăla e într-un fel sau altul, atât timp cât nu mă afectează?
Numai că la
noi sunt prea multe care afectează și infectează, de-aia pleacă omenirea pe
unde apucă! Și nu toți o duc la fel de bine, cum zice propaganda! Întâi ne
mâncăm între noi, după care trecem la străini! Dureros e că avem o imagine,
noi, românii, pe planeta asta, să-ți bați copii cu șapca udă la popou și la
fundul de mămăligă! NU NI SE DATOREAZĂ NUMAI NOUĂ, CI ȘI CELOR CARE NICI
MĂCAR NU SE MAI APĂRĂ, PREFERĂ DOAR SĂ TOARNE GAZ PE FOC! MÂNDRĂ ȚARĂ, N-AM CE
ZICE!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu