CICLUL POVESTIRI ADEVĂRATE - CINE ALEGE, ...ALEGE!

În general, ne plac poveștile cu happy-end! Ce ne facem, însă, cu cele terminate prost? Ne prefacem că  nu există sau învățăm din ele?

Marinei i-a surâs norocul, zice lumea, de când s-a măritat cu primul soț! Acesta avea o afacere înfloritoare, născută după Revoluție, dar nici înainte nu o dusese prost. Prin urmare, cuplul aveau bani, aveau vile, aveau pe ce pune mâna, AVEAU! Puturoșii și invidioșii stăteau pe la biserici, unii sprijinind gardul, alții, să dea acatiste pentru dușmani! Cum? nu se cere lui Doamne- Doamne o bolișoară cronică, un cui în talpă, o pușchea pe limbă, un toc de la pantof sprijinit de roata unui camion care trece peste un dușman? E păcat? Ia  hai să întrebăm un preot cu e cu bilețele vârâte la icoanele din biserici, toate au numai binecuvântări?

Cum exemplificam, ceva lume cunoscătoare și ne-re-cunoscătoare se ruga să-i atingă aripa dezastrului, prea era Marina cu nasul în coroana arțarului și prea mult pierdea la poker bărbată-său! Printre ei doi se  mai învârteau și doi plozi, care se uitau când la unul, când la altul, semn că doreau să fie băgați în zeamă ! pardon! în seamă!

Numai că Marina s-a săturat să fie slugă la bărbat cu stare, în stare de orice, ea, ulterior, lăudându-se că știe multe despre ce făcea el, și mai adăuga și bătăile pe care le încasa conștiincioasă în fiecare zi! Mare fu mirarea cunoștințelor și, mai mare, fu uimirea celor care le vroiau răul, când femeia își luă lumea-n cap și și-o ridică în cap, din toate punctele de vedere acceptabile, fugind de-acasă cu un angajat de-al ei bărbat! Copii nu i-a luat, ori n-a avut timp să-i împacheteze, ori, conform propriilor declarații niciodată dovedite, s-a împiedecat de ideea că românul nu glumea când îi promisese că-i ia gâtul cu satârul! Curios, de ce cu satârul, când avea pușcă de vânătoare? Îi trecea stresul când tranșa nătă-răi?

Iat-o pe Marina coborând din foișorul aurit al căsniciei dureroase, ca să o ia de la coadă, ca simplă muritoare, până la urmă asta a ajuns, muritoare de foame! Dar să nu anticipăm!

Ca să satisfacă comentariile răilor din jur, a început să muncească cot la cot și țurloi la țurloi, cu proaspătul bărbat ales (de ea)! Să fi văzut cu câtă grație curăța cărămizi provenite din demolări, mai că-ți venea să-ți ștergi lacrimile, că-ți intra praful în ochi! Cu câtă abnegație căra roabele cu mortar și beton, și cu câtă atenție achita chiria lunară, iată numai o parte a dăruirii sale! 

Acum o să ziceți că suntem răi, a avut o viață urâtă și a optat pentru una reconfortantă, de simplu pălmaș! De obicei, cazurile astea trezesc admirația, și nu comentariile răutăcioase! E tocmai opusul practicii de azi, cauți pe cineva cu bani, indiferent de sex, declari dragoste eternă și om te-ai făcut! Să vedem de ce atâta desconsiderațiune în cazul nostru -lucrurile nu se vedeau așa decât de la distanță, de aproape, nasol problema!

În primul rând dama nu le avea cu munca, la serviciu avea baftă cu soțiorul, ca muncea, săracul, cât doi! După ce s-a mai bolunzit damicela, nu s-a mai dus la lucru, a rămas să șteargă copii la popou! Am uitat, nu avea popou la copii! Atunci a rămas să întrețină curățenia, să facă pe mașina de spălat cu două uși și storcător manual, să dea mâncare la animale! Da’ nici animale nu avea, barem o pisică chioară și fără ghiare, nimic nu suporta în bătătură! Și bătături, slavă Domnului! avea! 

Precizări - cumpărăturile le făcea el, când venea de la muncă. Se dezbrăca omul, se echipa corespunzător și pleca cu un căruț, să care apă, în curte nu avea, dar asta-i viața! După ce aducea 5-6 bidoane de apă, se odihnea săpând, prășind, legând la vie, încărcând cu mortar pereții, ajutând femeia la stors rufe, șamd. Având și-un puișor de grădină, la 2 zile cantitatea de apă de tripla, bașca udatul la rădăcină. Și trebuia să se miște repejor, se lăsa întunericul, iar nevasta urla la el să se urnească odată, ce? a dat lenea -n el?

Ghinionul a pornit de la faptul că nefericitul a trebuit să rămână singur acasă, ei i s-a îmbolnăvit mama și-a plecat s-o îngrijească. A stat toată iarna hăt, departe, la celălalt pol al țării, iar vecinii au dat-o dispărută. El  a devenit mai vioi , îi sticleau ochii de veselie, după care a ajuns în șomaj. A plecat și el la mama lui, de data asta, unde a crescut toată iarna porci, iar în primăvară s-a întors acasă cu porcul sub braț!

Când a dat mama ghiocelului și apoi nepoata ghiocelului, cine bate seara la portița lor? Muma Pădurii? N-a ghicit nimeni, pentru ca era Ea, cu o falcă-n cer și una-n bocanci, nici n-a mai închis poarta, că s-a și repezit cu clonțul pe beregata lui, că de ce n-a venit s-o ajute pe soacră-sa, a murit, sărmana!  A preferat să plece la  mama lui, măgarul nesimțit!

Spre bucuria tipului, firma unde lucra a prins o lucrare mai la vreo 500 km, linie dreaptă! A stat acolo 6 luni, a venit acasă o singură dată! Bani, mai trimitea și-acasă! Ea s-a specializat în cercetarea arheologică a tomberoanelor, după ce a încercat să vândă casa de vreo 3 ori!  N-a reușit, toată lumea era împotriva ei, precum că trebuia acceptul și al soțului. 

Situația nu e de râs, nebănuite sunt căile Domnului, nu se știe niciodată când te paște ghinionul sau frate-său vitreg, norocul chior! Nici în bătaie de joc nu poți să privești o așa situație, poate fi oricând a ta! Și-mi amintesc că, ceva ani în urmă, s-a trezit cu unul dintre fii ei la poartă! Nu, nu să vadă ce face, ci ca să-i ceară câteva mii de euro, din ăia care-i avea la saltea, vroia băiatul să se apuce de-o afacere, fără știrea tatălui său natural! A spurcat-o pe mama lui, că, ce s-a simțit bine și după aia nu a mai avut nicio jenă, a uitat că are copii! Să pună mâna să facă rost de bani, că vine și-i dă în cap!

A plecat val-vârtej, promițând că va reveni după banii ăia, ce, nu s-a înțeles că are nevoie de ei? Ea  a rămas pe gânduri, ceva minute, după care l-a luat cu zăhărelul pe soț, ăla s-a uitat c-un ochi la ea, n-a cerut nimic niciodată pentru cei doi copii AI LUI! nici pe ăia nu-i putea ajuta! 

Nu știu cum s-a terminat episodul, dar am ajuns la marea întrebare - mai dă omul bâca în noroi, dar unii se mai și ridică, se șterg și-și văd de drum, nu credeți? Viața nu-i doar huzur, ci și multă umilință, compromisuri, mai răsare soarele, dă din coate a bucurie, sunt o mie de mici clipe în care merită să trăiești! Trebuie doar să le cauți, să le strângi lângă tine, uneori doar pentru cei dragi ție! Dacă nu dai, de unde să culegi? Și, pe cinstite, dacă am avea numai bucurii, ar fi precum ai mânca doar friptură în fiecare zi, la fiecare masă! După o săptămână, ți s-ar acri de atâta friptură, ai căuta fasole cu ceva costiță! Dacă nu credeți, încercați, o să vă convingeți! Problema e să te ridici de unde te-a aruncat viața. dar, mai ales, propriile decizii, și să rânjești la fasolea cu urme de costiță!