RĂU E CU RĂU, DAR MAI RĂU E FĂRĂ RĂU!

 - M-am săturat! M-am săturat de tot și de toate! striga Marghiolița ca o apucată, și ochiul vânăt păru mai vesel, smocul de păr de pe umăr căzu, alene, de pe umărul ei, direct în oala cu ciorbă rădăuțeană, modificând rețeta. Tot atunci, ghipsul de la mâna dreaptă deveni atât de gravitațional, încât se trezi cu el peste belitura de pe genunchi, făcând-o să dea un urlet, speriind mâța și câinele, care se încăierară, iar două oi lepădară mieluții.

Dezastrul se vedea la fiecare pas: ca de obicei, Năică sosise acasă pus pe harță, spărsese o grămada de lemne, o sticlă și doua pahare și intră în finală cu un geam, un ciob reușind să jupoaie pielea pe genunchiul sus pomenit, bine c-a trecut razant, altfel reteza un pic din nasul săltăreț al Marghioliței. Draga de ea! nu-i ajungea că Năică confundase acum o săptămână ochiul dumisale, cu un bâzoi inexistent, barându-l cu pumnul! Ca să nu mai vorbim de smucitura prin somn... crezuse omul că-i la pescuit și prinde somnul cel de toate zilele, în timp ce el era în somnul lui obișnuit! Numai că în mână nu ținea undița, ci părul rebel al Marghioliței, care  se trezi prima, dar și cu mâna ruptă!

Năică era un băiat bun, cca 220-253 zile/an, restul considera că o casă se ține doar când petreci cu prietenii de păhăruț-butelcă-butoi, ajungi acasă și faci concurență la măgari! O astfel de educație moștenise din tată-n fiu și din bunic, în nepot!

- Nu mai suport, îmi ajunge! Vreau LIBERTATE! țipa, exact în același moment, Năică, proptit cu coatele în masa părintească, sub privirile verzi-cenușii, ale bătrânei sale mame, foarte nedumerită că nu-și poate înțelege odrasla, fiind atât de surdă, că nu auzea nici trâmbița judecății de apoi. Biata femeie privi îndurerată fața-palidă, a fiului ei, dovadă a calităților gastronomic ale nurorii sale. Gemu, văzând urechea crestată, urmă a cuțitului de bucătărie, mânuit, totuși, cu îndemânare, de Marghiolița, altfel nu i-ar fi ieșit o incizie atât de perfectă, care l-a lăsat masca venețiană pe chirurgul pornit să repare atacul infamei asupra lui Năică!  Mai oftă odată, urma polonicului primit în dar și de Crăciun de Năică drept în moalele capului de la noră nu o făcea să uite că polonicul o atinsese și pe ea, din greșeală, cu scuzele de rigoare!

Marghiolița se luase cu Năică din dragoste, ziceau ei!, din interes! ziceau gurile rele și spurcate! Conviețuiau împreună și separat, de aproape 15 ani, nu aveau copii, cum nu aveau nici avere, bruma de agoniseală topindu-se în ultimii ani pe meciuri de catch, care beneficiau de coparticipațiunea celor două tabere! Când ea, când el, la inițiativă proprie, stârneau bătaia, spre bucuria vecinilor cățărați pe garduri, cărora nu le mergea nici televizorul, nici netul! Variații mai notabile ale luptei interne au fost: ruperea rochiei noi a Marghioliței, cumpărată fără consultarea consortului, pentru una etalare nuntă, luată cu toți banii pentru porc, prilej de desfătare pentru privitori, femeia rămânând goală-goluță în mijlocul curții. Faza II -una alergare rapidă în jurul curții, cu realizarea unui nou record mondial la o mie metri garduri, executată de Năică, urmat îndeaproape de satârul Marghioliței, aflată în postura de challenger, dar mai degrabă! de nebunie! Faza III -zdrobit fasole, sub bagheta, mai exact, parul lui Năică, caz în care a uitat s-o scoată din grămada de fasole și pe soață! Faza IV-... am putea continua, dar nu mai terminăm nici până la anul și la mulți ani!

Iată-i ajunși la decizia finală - decât așa trai, mai bine singur-cucu! Nu tu spălat vase, nu tu temenele pentru mers la cărciumă! Nu te rogi să ți se vorbească frumos, nu te cerți, când ți-e lumea mai dragă, cu cineva cu fundu-n sus! Nu ești obligată să faci mâncare, nu ești obligat să mănânci toate minunile! Nu dai socoteală nimănui ce faci cu banii, nu dai banii cui îți cere socoteală! Nu ești obligată să-i suporți rudele, nu ești obligat să faci sărbătorile cu rudele ei! Vrei să stai cu picioarele-n sus, stai! Vrei să stai cu izmenele-n vine, stai! Soluția -DIVORȚ!

După trei luni de lupte seculare, timp în care ei stăteau parțial liniștiți, ceea ce nu era valabil și pentru părinți, rude, prieteni, dușmani, cunoștințe și, practic, toată populația globului! s-au despărțit definitiv!

Iată-i liberi,tineri și voioși, bucurându-se de renașterea spirituală! Putea face ce vroiau, cum nu mai pupaseră ei în ultimii 15 ani, când nici între ei nu prea se mai pupau! Numai că lucrurile au scăpat de sub control:

A. Marghiolița zăcu o lună sub plapumă, neștiută de nimeni! De bucurie că scăpase de strâns izmene murdare, alergase seara dezbrăcată prin ploaie, răcise zdravăn și nu găsi un suflet-pereche s-o frece pe spate și să-i pună ventuze! Mai rău era când avea mâncărimi de spate, de obicei Năică le stopa cu unghiile lui netăiate, acum trebuia Marghiolița să se frece de tocul ușii, de-a sărit lacul de pe toc! Scăpase de gătit, dar trecuse în extremă, nu găseai în frigiderul ei decât un păianjen siberian, care-și făcuse culcuș serios și pe durată nedeterminată! Sătulă de singurătate, găsi un suflet de om, numai că sufletul respectiv n-avea suflet nici cât Năică. Lua fata niște bătăi, de zicea că-i șnițel!  A fugit, săraca! în Grecia, ca să scape doar cu una coastă ruptă!

B. Năică-libertul avea o sete neostoită, în lipsa Marghioliței nu se găsea nimeni să-i pună piedică! După ce se îmbăta, de zicea porcul Aoleu! se trezea acasă, unde, în cratițele lăsate orfane de nevastă-sa, făceau pui niște gândaci de prăsilă, ce-și întemeiau colonie! Cum uita să cumpere pâine, ceapa nu mergea goală, așa că făcea tandem cu burta lui, se culca cu ea tot goală!  Învățat cu scoală-te masă, pun’te masă, hainele deveniseră armuri, nici cuiul nu mai pătrundea în ele, că așa ajunsese, să își pună pofta-n cui! Uitând că jurase să rămână celibatar, căută și el ceva fustă sau ceva asemănător, dar nu se găsi cine să fie atât de nebună să-i ia locul Marghioliței.  Ce? avea prea mulți dinți în gură?

Trecură ceva ani, Marghiolița se întorsese de prin străinătățuri, Năică o lăsase mai moale cu băutura, pe motiv serios de ulcer, când Cupidon, deghizat într-un polițist de la circulație, îi săgetă cu câte o amendă pentru trecerea străzii prin loc nepermis! Mai corect spus, se întâlniră la poliție din același motiv! Ușurați că s-a terminat cu bine, dar și de banii de amendă, cei doi s-au privit amănunțit, constatând că timpul nu lăsase chiar foarte urme pe fiecare dintre ei.

- Știi, Năică, ce proastă am fost? începu Marghiolița să inițieze discursul, posibil, nu întâmplător! -De ce te provocam eu pe tine, când ne-am luat, nu mă atingeai decât cu flori? Tu țipai la mine, eu, nu voiam să fiu mai prejos! Tu ridicai mâna, eu dădeam, de frică! Tu te strâmbai când vedeai aceleași lături, eu, mai abitir le repetam! Doi proști!

- Doi proști, Marghioliță! Te vedeam așa a dracului, că mă îmbătam să-mi fac curaj! Și, de ce mă chercheleam mai rău, mai mare era frica de scandal! Tu, parcă, simțeai că mă buricesc, și dă-i cu gura! Eu, bărbat, ca tata, dă-i cu parul! Să nu care cumva să zică lumea că nu-s bărbat! Până și mama îmi spunea s-o las mai moale! Eu! nimic, bărbat! Doi zevzeci!

- Doi fraieri! Amândoi vinovați, niciunul mai breaz și mai corect!

Și au pornit de la început!