PAȘTELE...!

 Crin Modorcea și nevastă-sa, Lămâița, stăteau pe prispa casei și molfăiau gingii. Bătrănul Crin, de când își luxase  glezna, nu mai putea trăi, fără să nu boscorodească tot timpul, nu se putea abține, să nu comenteze, chit că o lua razna! Îi tuna și-i fulgera, de parcă nu exista nimic bun și omenesc, dacă i-ar fi apărut și-un înger, cu față suavă și aripi albe, tot negru și vopsit, l-ar fi crezut! În timp ce Lămâița cosea niște petece, în turul pantalonilor, de moș, a lui Crin, acesta dădea din gură, nemulțumit de nemulțumirea lui:

- Ce tot ne chinuim, atât, să întâmpinăm Paștele? Trudim, că bivolii, pentru un pumn de mâncare, care ne face și rău! După atâta post, ia, mai bagă, sub nas, friptură! O firimitură, și gata! crește colesterolul, și trigliceridele! O îmbucătură de carne, două pastile, de Colebil! O să mă apuc să gătesc salată de Triferment, cu sos de Dicarbocalm! Nu-i mai bine, fără ouă, că se poartă?

- Ouăle...!  încercă Lămâița, să se strecoare în vorbă, dar Crin  îi tăie elanul, vorba, odată cu ața, din ac.

- Ouăle fac rău, la ficat! Două ouă, atât trebuie să aibă, fiecare, săptămânal! Numai că, până și găinile s-au tâmpit, fac ce vor ele! Mai au nițel, și ies în stradă, să marșeze, cât mai pot! Și, când îi vezi, pe unii, că dau din creastă, când se dau cocoși...!

- Creasta...!

- Anul ăsta, nu mai vreau să te chinui, cu cozonacii, cum faci în fiecare an! După ce sparg nuci, o zi, fără pauză de prânz, când de apuci de frământat, tot pe mine  mă chemi, de parcă nu poți să-ți iei o betonieră! Cum a făcut vecinul, Fătu! Ăla, când face nevastă-sa, cozonaci, vinde și-n târg! De aia și-au luat mașină nouă, 4x4, din cozonaci!

-Cozonacul...!

-Mai tacă-ți gura, că mult mai vorbești! Cum spuneam, anul ăsta, cumpărăm de la magazin! Din ăia, de plastic! Mai ții minte, anul trecut au ținut, am mâncat și de Crăciun, din ei! Știu ce vrei să spui - ce frumos miroase, în casă, a aluat proaspăt! Că tot îți place, să-i mănânci, de calzi! Mie, mi se lipesc de stomac! Ăștia, de magazin, nici nu-i simți, intră pe-o parte și iese, pe cealaltă, fără presiuni! Plus că pot să-i folosesc, când expiră, și la altceva! Uite, am înlocuit buretele de baie, c-o bucată de cozonac! Și am făcut și-o capcană, pentru șoareci, din el - vine șoarecele, ia o îmbucătură, i se lipesc buzele, se sufocă și moare! Eu rămân la pască, nu-mi trebuie cozonac!

-Pasca...!

-Da! pască! Cu brânză de vaci, fără vaci! Că numai de mare brânză, de vaci, avem parte! Și cu aluatul subțire, cât s-o iei în bot! Pardon, să muști din ea! De mic copil, că am fost, și eu, mic copil, mâncam numai brînza! Oare de ce nu se face pasca, doar din brânză și ouă? Așa, ca omleta! La cuptor! Omletă, la cuptor! Mai trebuie să te chinui, să frămânți! Nu ajunge, că ne frământăm tot timpul, mai trebuie, și de sărbători? Să nu tihnească ciorba de miel! Nouă, bătrânilor, ce ne mai trebuie?

- Mielul...!

- Și tot apar, tot soiul de mâncărimi, care, mai de care, mai ciudată! Drob vegan, cu leurdă și mărar! Tofu, cu pătrunjel!

- Pătrunjelul...!

- Și, după ce muncești, de-ți ies coastele, prin izmene, îți vin musafirii și nu mai rămâne nimic! Zici c-au trecut termitele!

- Paștele...!

-Măcar, de-ar veni copiii!  Dar nici ăștia nu-s mai breji, vin cu mâna goală și pleacă cu vinul! De aia, nu mai vreau mare tămbălău, nici curățenie, de paște, nu mai fac! Altădată, dădeam copacii, cu var, pe tulpină, și dădeam foc, la gunoi! Acum, dau cu foc, la tulpină, că mi-e frig, și, cu var, la gunoi, că a înghețat, în beci! Dacă păstrez obiceiurile, râd toți de mine, că-s zălud!

-Paștele...!

-Și tu, cu postul ăsta, m-ai spart! Faci jocul, la dușmani! Că s-a pus pariu, dacă mor acum, nu-mi mai trebuie coșciug, încap și-ntro cutie de pantofi! Iar, dacă vine vara, că primavara am săltat-o, încap și-ntro pungă cu snacks-uri, la câtă treaba am! Că nu mai e nimeni, să te ajute, toți stau cu ..., în mână!

-Paștele...!

-În prima zi de Paște, dacă nu mă paște-o gripă, după semne, ne trezim dis-de-dimineață, împărțim un ou roșu, ca să avem  ce pune - n apa, de spălat pe zbârcituri, și tai o roșie, să avem și legume, în meniu! Apoi, ne culcăm, că ni se face rău! Când ne trezim, tăiem altă roșie, o facem salată! Apoi, iar ne culcăm! Și tot așa! Tu, cum zici?

-Mă tot chinui, să zic și eu, ceva, dar ție ți s-a stricat, odată cu cocoșul, și mielița, nu mai încape, omul, de hazul tău! Paștele înseamnă nu numai haleală și distracție, mai înseamnă și liniște sufletească! Mai știi cum arată, asta, liniștea sufletească? Și postul! postul nu înseamnă că ai tăiat șunca, din meniu, ci că postești, adică nu înjuri, nu invidiezi pe nimeni, nu vorbești urât, de cineva, și nu furi, minți, înșeli sau omori! N-ai voie, nicio gâză, să strivești! Postul nu înseamnă doar că nu mănânci carne, să stai cu candela - n mână și te rogi, ci și să nu te cerți, să nu hulești, să fii mai bun!  Ăsta e Paștele adevărat, când înțelegi că nicio jertfă nu se compară, cu cea din semnificație! Tu, și când te tai la un deget, înjuri pe Dumnezeu, de parcă te-a luat la rindea! Necredinciosule!

- Da’ tu, ce faci acum? În loc să mă lași, să mă răcoresc, îmi pui crucea-n spate, ca să tac? Ai? Hulitoare mică, și sclintită, ce ești! Parcă eu nu știu, ce-ți poate pielea?