BUCURIE DE SAN – GEORGE!

-Fiule! cască urechile, la mine!  ordonă maiorul, unicului său urmaș. - Știi ce zi, e azi?

-Ziua lui nea Gheorghiță, zis Ghiță - sfărâmătorul de pahare!

-Să știi că imaginea Sfântului Gheorghe, este - călare pe un cal, străpungând, cu sulița, un balaur. Este vorba despre o legendă pioasă, în care Sfântul Gheorghe salvează cetatea Silena, din provincia Libiei, terorizată de un balaur. Această imagine a sfântului a rămas în amintirea oamenilor, ca model de curaj, în lupta cu diavolul.

-Mai bine străpungea un pui la rotisor, cum face vecinul! Puiul ăla a fost un diavol de curcan, la tinerețe!  O fi fost frate cu Peneș Curcanul, tu ce zici, că vă înfoiați cam la fel?

-Mai este reprezentat într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca războinic pedestru sau ca tribun militar, în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă, sub mantie, ținând o cruce în mâna dreaptă și o sabie, în mâna stângă.

-Păi așa arăți și tu, un războinic, cu un cuțit și-o furculiță! Numai că nu ești martir, ești doar roșu! Gata! nu mai zic nimic, deja semeni cu o o rachetă Patriot!

-În 1222, regele Angliei, Richard Inimă de Leu, l-a ales pe Sfântul Gheorghe patronul spiritual al Casei Regale și al întregii țări. Regele Edward al III-lea a înființat "Ordinul St. George", iar Crucea Sfântului Gheorghe a devenit, mai târziu, steagul Angliei, "Union Jack". Marele Mucenic Gheorghe este considerat și ocrotitorul Georgiei, Armeniei, Maltei, Lituaniei, Serbiei.

- Pot să zic ceva?

- Nu!

- Tu când pleci în cruciadă? Deja mi s-a făcut dor de tine și de poveștile tale! Trebuie să recunosc, însă, nu știam că Inimă de Lion, le avea cu Sfântul George!

-În tradiția populară, Sfântul Gheorghe este cunoscut sub numele de San-George. Este considerat a fi un zeu al vegetației, protector al naturii înverzite, al vitelor și al oilor. Se spune că, atunci când broaștele cântă pentru prima oară, San-George ia cheile de la Samedru (Sf. Dumitru), pentru a deschide drumul naturii spre viață.

-Âștia doi, fac blat, împreună! Sunt ecologisti? Și ce fel de chei vântură amândoi, de la Rabla?

-În dimineața zilei de San-George, capul familiei, întotdeauna un bărbat, așeza, la stâlpii porților și ai caselor, la ferestrele și la ușile caselor și grajdurilor, în grădini și pe mormintele din cimitire, ramuri verzi. Astfel, se credea că oamenii, vitele și semănăturile, erau protejate de forțele malefice. Ramurile verzi erau păstrate peste an, pentru a fi folosite drept leacuri împotriva bolilor. Ele erau puse și în hrana animalelor, în credința că acestea vor fi protejate de puterea duhurilor rele.

-Nu s-au auzit, pe la ei, de suplimente alimentare, etno-botanice, făină de pește, din petrol și de aghiazmă? Trebuia un car, cu fân, să trudească blegii, că erau proaste duhurile, să fugă de-un ciulin? N-aveau  tăruși de argint?

-În ajunul zilei de San-George, fetele de măritat credeau că își pot vedea ursitul, dacă priveau, în aceasta noapte, într-o cofă, plină cu apă.

- Mai bine se uitau pe cardul românului, dacă are parale! Sigur cofa era cu apă, și nu, cu vodkă, se vede mai bine ?

-Exista și obiceiul ca, în dimineața zilei de 23 aprilie, fetele să pună în mijlocul drumului brazde verzi, împodobite cu coronițe, pentru a observa care fecior va călca peste ele. Dacă flăcăii, ce le erau dragi, nu călcau pe coronițe,…!

-…călcau întro balegă, unde se umpleau de bucurie!

-… fetele credeau ca, în acel an, se vor căsători.

- Ei, fâs!

-… Brazdele și coronițele erau păstrate peste an, pentru a se face, cu ele, farmece de dragoste sau pentru a fi folosite ca remediu în ameliorarea diferitelor boli…!

-…venerice!

- Flăcăii căutau, în dimineata zilei de 23 aprilie, …!

-… prin buzunarele părinților!

-… iarba fiarelor, planta miraculoasă, ce putea să sfărâme lacătele.

- …și cum să fugă de muncă!

- În ajunul sărbătorii, tinerii mergeau într-o dumbravă, cu o cofă, cu apa neîncepută. Vasul era ascuns într-un loc, doar de ei, știut.

- Cred și eu, îi furau cofa și-l făceau la iUmor!

- La răsăritul soarelui, fiecare privea în cofa cu apă. Dacă în vas se afla un fir de iarbă,…!

-…se puneau pe rumegat, să se simtă bine!

-… credeau că se vor căsători cu fata iubită. Dimpotrivă, dacă în apă se afla o floare uscată, era semn că tânărul nu se va însura în acel an, iar dacă găseau pământ, se credea că feciorul va muri în curând.

- Ce glume mai aveau, și ăștia! Și dacă găseau un broscoi, plecau în Italia?

- Nimeni nu avea voie să doarmă în această zi, deoarece se credea că acel, care încalcă interdicția, avea să fie somnoros întregul an.

- Acum spui, la ora 14.00? Ei, s-au mai schimbat timpurile ! nu mai credem în superstiții! Noi suntem  realiști, mai bine c-un grătar! Ce-mi pasă mie, cât de milităros era Sfântul? Trebuie să dăm lui Cezar Ouatu, ce-i al lui Caesar! De băut, că numai cu veselie, trăiști o nebunie! Sulița, sus, tată, că numai mâine, nu-i poimâine!  Zi, și tu, un LA MULȚI ANI! din inimă, nu fi chitră!