MĂ SIMT CA UN bip- bip!

Mă simt tratat, demult, ca un... BIP-BIP!

De aia, scuze! m-am și răsculat!

Când mi se-arată, zilnic, danteluța,

Mă minunez, de cum arată BIP-BIP!

O damă, cu pretenții de sculptură,

Ce  știm, cu toții , că-i o BI-BIP,

Ne arată, cum se poartă-n chiloței

Ceva ce seamănă cu BIP-BIP-ul ei!

Noi o privim și ne BIP-BIP, pe dânsa!

De! Cam mult BIP-BIP, în noi, s-a strânsa!

Mai facem, cîteodată, haz de necaz!

Că ne-au vârât, în BIP-BIP-ul nostru, câte- un praz!

Și au lăsat, și frunzele, afară!

Ia uite, ce BIP- BIP, aseară, mai mâncară?

Să fie gelul antifricțiune? Sau un scurt BIP-BIP?

Că n-o fi, doar simplul, măruntul guturai?

Mă doare în BIP-BIP! Și mă mănăncă!

De-atâta scărpinat, e tare, ca o stâncă!

Trec, val, hemoroizi, în drum spre centru,

Vor să voteze, iarăși, pe BIP-BIP, că-s pentru!

Mă tem, că n-am să pot trăi, din bipuială!

Că nici  de un BIP-BIP, n-ar ține socoteală!

Mă uit la vreme și-n vine mai ușor,

Să-i tot trimit, în BIP- BIP-ul, mamii lor!

Mai am puțin și am să-ncep, să țip!

Dar mă lăsați așa! Nu-mi puneți, iar, BIP-BIP!