ZBOR DEASUPRA UNUI CUIB DE MUCI!

              Nu vi s-a întâmplat, să visați că zburați? Nu din serviciu, acolo, treaba-i simplă! Ci că sunteți pe post de condor, cu volan pe stânga? Că vă întreceți cu Tarom-ul ? Că zburați, braț, la braț, cu MIG-urile și F - 152? Că degeaba trag unii, cu arcul, nu cădeți din nori, mai aveți destule pene, de smuls, până la faza critică, de prăbușire totală?

            Mie mi se-ntâmplă des, să-i amintesc Domnului din cer, nu domnilor, de pe pământ, că mi-ar place să fiu pasăre! Am auzit, întrun film american, că nu degeaba se spune - liber, ca păsările cerului! Nu era american, avem, și noi, ceva, cu domeniul  aviatic?

            Mare mi-a fost mirarea, când, întro dimineață, m-am trezit în pielea lui Icarus, iar pe tata, nu-l mai chema Mihai, ci Dedalus! Când am vrut să mă dau jos, din pat, n-am putut, mă încurcau aripile! Din titan! să moară NASA, că le-am furat patentul! Și cleștele de cuie! Spre marea mea bucurie, n-am putut să mă spăl pe dinți, îmi intrau penele-n gură, și strănutam! Am hotărât să nu mai pun nimic pe mine, dacă tot zburam, ce rost mai aveau hainele? Două șnururi, ajung, întro lume, în care te naști gol și mori, golit! La urma, urmei mă pot ascunde după vreun nor!

            Numai că nu eram singurul, care zbura! Se pare că Domne - Doamne a dat aripi, la toți necunoscuții și băgăreții! Nu putea să păstreze, și El, o linie, să dea monopol numai la ăia, care stau toată viața, în genunchi, și-l sâcâie, cu rugi? Mă lipeam, și eu, de așa pomană! Acum, trebuie să mă înghesui, ca de obicei, cu toți cocălarii!

            Gândurile astea, cenușii, nu trebuiau să-mi umbrească pofta de explorare a înălțimilor, destul că era cam înnorat, cu ceva urme de ploaie. Sau poate plângea Cerul, când a văzut că nu mai încape, de atâția zburători?

            M-am aruncat pe fereastră, cât pe ce să-mi rup gâtul - nu eram obișnuit cu aripile! Și, de la magazie, îmi dăduseră unele, cu o mărime mai mare, că o să mai cresc! Erau  puțin uzate, dar mai bine așa, am văzut, la vreo câțiva, că primiseră aripi noi - nouțe, și-i cam rodeau! Invidia, din mine, îmi spunea că, de aripi noi, au parte tot ăia, cu pile! Că brevetele de zbor, tot cu concursuri măsluite, se dau! Am zărit niște zburători, care își puseseră aripile invers, aveau, ei, lămâia, de începător, dar aveau și-o droaie de susținători! Asta e! cine are pe cineva, sus, care-l iubește…!

            Nici nu vă închipuiți, cât de plăcut e, să planezi! Nu-i ca jos, pe pământ, unde, cu cât te ridici mai sus, cu atât riști, să-ți rupi gâtul mai tare! Și nici nu-ți mai tremură sfincterul, că te dau, alții, jos, să urce ei! Te răsucești în aer și iar plutești! De asta e bun zborul, distanțele își pierd consistența, acum ești cu fundu-n praf, în clipa doi, ești la capătul pământului! Cam cum fac ăștia, care-s condamnați cu executare, ajung la capătul lumii, fără să pățească ceva!

            N-a trecut mult și am început să mă descurajez - zbor-zbor, dar tot aiurea se zboară, cum se conduce! Zare, reguli! Cine are motor mai ca lumea, la aripi, ăla bagă mare! Ce, canale de navigație aeriană? Unii sunt mai aerieni, decât căile de circulație aviatică! Nici aici, pe cer, nu respectă vreo regulă, toată lumea e a lor! Când se ciocnesc, le zboară fulgii, nu numai creierul lor mic!

            Am văzut, din timp, lumina albastră, așa că m-am dat, la timp, deoparte, exact cât să zăresc zborul supersonic, al SMURD-ului! Barem, acum, au și ei aripi mai mari, să ajungă, repede, cu decedații! Nu toată circulația a băgat de seamă că trebuia un coridor mare, pe măsura aripilor, pe unde să treacă, unii nici nu s-au sinchisit, zburau ca smintiții, nici gând să lase să treacă Salvarea! Ce păcat că, pe lângă aripi, nu s-a anexat și-o pungă, cu creier! Poate așa le mai trecea, prin minte, unora, că nu zboară de capul lor!

            Tocmai a trecut un demnitar! Cu corbi și vulturi ante-zburători! Întro limuzină cu două rânduri, de vâsle, și patru, de aripi! Nici acum, din comoditate, demnitarul nu și-a luat zborul, de unul singur, la aripi trăgeau niște angajați! Din când, în când, mai leșina  câte unul, din ăștia, dar iute, îi lua locul un alt zburător! Că-s destui, care zboară din partid, în partid! Demnitarul era cu capul în nori, era în elementul lui, nici nu se uita la nivelul de mai jos, să vadă cum se zboară încrucișat!

            Aproape că n-aș fi simțit, dacă nu mă durea - un pricăjit, cu două clase mai mult ca trenul, îmi tot smulgea penele de subraț! Nu prea am înțeles ce punea la cale, n-aveam nimic prin buzunare, tocmai îmi plătisem datoriile! Poate căuta un adăpost, cine știe! Dar de ce le smulgea tot pe ălea, care mai fuseseră smulse, de mai multe ori? Poate spera, să cad, să-mi  nimic în buzunare, ce și-a zis? - Ăsta nu mai are mult și zboară de tot! Du-te, bă, și umple-te de tuleie, în altă parte, că n-am pene de rezervă!

      Când am vrut să planez și să frânez pe acoperișul Prefecturii, am alunecat pe-o coajă de nucă, dată cu ulei! Am alunecat și m-am dus, ca pe tobogan! M-am oprit întrun puț de aerisire, scăpat neacoperit! Celelalte, toate, sub acoperire! Am scăpat fără prea multe reparații, aveam aripile în termenul de garanție! După ce mi le-au schimbat, cu unele noi, de import, n-am mai putut zbura, de nici un fel! Se terminaseră bucșele originale, au pus din ălea, chinezești!

            Am rămas rasol, pardon! la sol! Privesc cum se zboară în toate direcțiile! Mie îmi ajunge, mi s-a făcut frică - dacă zbor cu aripi second - hand, nu risc să intru în pământ, de tânăr? Că nu-i bun zborul ăsta, fără parașută! Iar mie nu-mi plac parașutele, de când m-au lăsat lefter!

        Deci, nici zborul nu e bun! Tot mai bine e, pe sub pământ! De aia rămân arici, și nu reptilă zburătoare! Decât un dragon cu gaze naturale, mai bine târâtoare! Sunt mult mai multe șanse, să scapi cu viață!