DOR DE MUNCĂ!

Dany  tocmai deschise ușa, când se trezi întro activitate furibundă - toată lumea era la locul lui, trebăluind de zor!

Programul de lucru începea la ora 08.00, nicio clipă mai târziu! Cu pauza de masă, de la 11.30, la 16.30 se lua zborul spre țările calde. Dacă terminai treaba! Dacă nu, stăteai, până se termina!

După o noapte coclită, în care nu închisese un ochi, Dany, care visase că dăduse faliment, era rață fiartă, cu mujdei! Până și perna oftase, ușurată, când o părăsise, întrun târziu, de atâta frecțuială, arăta, sărmana pernă! ca un spălător de vase, cu ciucuri!

Mai obosită decât se vîrâse în pat (pe la 02.16), Dany, trezită - nedormită, la 06. 43, se foise aiurea. Abia după ce se îmbrăcă, își dădu seama că-și consumase energia, degeaba, dacă se apuca de bătut icre, făcea un castron! Hotărâ să ajungă mai devreme, la serviciu, să-și refacă forțele, cu o cafea tare, în singurătatea biroului, și-n absența vreunei prezențe umane.

Când colo, la 07. 32, constată că toată lumea, dar TOATĂ LUMEA! este prezentă! S-a dus cafea însingurată! își spuse și se posomorâ! Dar ce Dumnezeu, se întâmplase, de unde năvala asta, la serviciu, înainte de începerea programului?

Își aduse aminte că, atunci când aștepta liftul, portarul tocmai povestea unei tipe, că, în dimineața aia, fusese martor la o bătălie epocală, de cucerire a liftului, în viața lui nu mai văzuse așa bătaie, care să urce, mai repede! Învinșii, demoralizați că nu încăpuseră în lift, dăduseră năvală, pe scări, care duduiau, de vibrau pereții! Până au ajuns ăia, la etajul VI!

Dany se prefăcu că nu-i atentă, dar, pe sub sprâncene, studie, încet terenul, și oamenii: ceva nu era în regulă! Gulere rupte, ochi încercănați, câteva julituri, pe la mânuțe, arătau că aici se dăduse o luptă! Dacă nu mai multe! Deși nu sărea ceva, în ochi, lucrurile nu erau, deloc, normale! Ce s-o fi întâmplat?

Zări, pe birou, un teanc imens de dosare - era prea mult, chiar și pentru ea! De obicei, se adunau doar 1/3 din teancul existent, și asta, doar cu multe insistențe. Dintro dată, TOATĂ LUMEA MUNCEA ÎN DRACI!

 Uită de cafea, apucându-se să verifice hârtiile de pe birou! Când își aduse aminte de ea, o dădu peste cap, zicându-și că s-a răcit demult. Își opări gîtul și limba, cineva avusese grijă să aibă cafea, mereu, caldă! Trase, în gând, o înjurătură, amintindu-și că nu exista zi, în care să nu urle, că vrea o cafea caldă! Na! cineva cu simț de răspundere, i-o făcuse! Aruncă niște priviri asasine, să descopere cine-i vinovatul, dar nu descoperi nimic, toți erau cufundați în muncă!

Când a terminat studierea documentației, simți că îi este foame! Se gândi că mai era puțin, până la pauză, dar, stupoare! pauza trecuse de mai bine de-o oră! Și nu văzuse pe vreo unul, să iasă din incintă sau să ronțăie, barem, vreun covrig! Când se pregătea s-o șteargă la masă, zări banner-ul care traversa birourile - AZI MUNCIM, FĂRĂ PAUZE ! MĂSA-I ..., CUI N-O FACE!

Se prefăcu, scurt, că-și scutură pantalonii, de niște firimituri imaginare, apoi se așeză la loc, în timp ce mațele îi concertau zgomotos! Înghiți în sec, nu ar fi vrut ca cineva să aibă obiecțiuni la adresa respectabilei sale mame!

Deschizând calculatorul, descoperi că avea altă movilă de probleme, care nu doreau să se rezolve singure! Și cum Dany se dorea un exemplu, se apucă de treabă! Până simți că-i plesnește capul! Și când văzu cât e ceasul - trecuse de ora plecării! DAR NIMENI NU DEZERTASE, NIMENI NU DĂDEA VREUN SEMN, CĂ VREA ACASĂ! SE LUCRA!

Brusc și instantaneu, o păli durerea de burtă! Odată cu frica - NEBUNII ĂȘTIA, NU VOR ACASĂ! Iar ea se programase la coafor, urmând ca, pe la opt, să iasă cu prietenul, la o terasă!

Își mușcă buzele, când o zări pe Any, leneșa grupului, că băga, în viteză, date - n calculator! N-ar fi crezut-o în stare, de așa iuțeală! De pe computerul ei, se uită în calculatoarele celorlalți - TOȚI DEPĂȘISERĂ  300%! NEBUNIE CURATĂ! DOAR EA ERA CODAȘĂ! Și asta, după ce venise mai devreme la serviciu!  NU PUTEA, SĂ ȚINĂ PASUL, CU EI!

“Cred că le-am cerut prea mult!”  își zise, resemnându-se, dar, în acel moment, se trezi, strâmbă, dormind cu capul pe birou! Era 08. 20 dimineața și nu era picior de muscă! Oftă, ușurată, jurându-se să nu mai deschidă gura, înainte de a verifica, dacă cerințele sale nu depășesc propriile puteri, să nu le mai ceară și altora! Apoi, hotărâ să le taie din salarii, câte 10%, pentru că au întârziat!