Mi-e dor, de-o clipă de amor,
Din ăla, băgăcios, umil și cocoșat!
Care-ți răstoarnă gândurile-n praf,
Și-apoi te lasă răscolit și-ngândurat!
Mi-e dor de soare! De parfum de crini!
De un taifun de bucurie!De-un noian
De libelule, de scaieți și de ciulini!
De miorlăit atroce, de motan!
Mi-e dor de iarbă, cât un deal și-o vale!
De pepeni verzi! De licurici și stele!
Alerg, să nu-ntâlnesc, iarăși, în cale
Doar simple universuri paralele!
Dar cel mai tare, mi-e cumplit de dor
Ca întro zi, de mare sărbătoare
Să mă cinstesc, ca simplu călător,
Cu oameni buni, cu suflete de floare!
Să uit, măcar o dată, la un veac,
Să-mi țin, pe față, masca mea hidoasă!
Și să mă bucur, că am, deja, un leac,
Pentru o viață iute, subțire și
spumoasă!
Mi-e dor de zâmbete! De șagă, și de
râs!
Mi-e dor de oameni, de clipe, de-un popas!
Vreau, că în suflet, să port seninătate,
Pe azi, pe mâine, pe timpul ce-a rămas!
Mă uit în jur și nu-mi iese din minte-
Ce poate fi mai dulce, mai zeiesc,
Decât o inimă de aur? Și câteva cuvinte?
Adică tot ce-nseamnă - eternul omenesc!
Mi-e dor de mine însumi!de cel curat și sec!
Vreau să mă simt total, golit de răutate!
Mi-e dor, ca-n mări de oameni, să mă-nnec!
Să nu-mi mai fie dor, de vise răsuflate!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu