„Ștefan-vodă cel Bun și cu fiiul său Bogdan-vodă,
de multe ori au avut războaie cu leșii. Și multe robii au făcut în Țara
Leșască, cât au pus pe leși în plug de-au și arat cu dânșii, de au sămănat
ghindă, de au făcut dumbrăvi pentru pomenire, ca să nu să mai acolisască de
Moldova: Dumbrava Roșie la Botășeni și Dumbrava Roșie la Cotnari și Dumbrava
Roșie mai gios de Roman. Și leșii încă nu tăgăduiescu, că scrie și în cronica,
în letopisățul lor. Numai mă mier de Miron logofătul, cum au acoperit acest
lucru de nu l-au scris. Și așè vorbăscu oamenii, că, când au fost arând cu
dânșii, cu leșii, i-au fost împungând cu strămurările, ca pre boi, să tragă.
Iar ei să ruga să nu-i împungă, ce să-i bată cu biciușcile, iar când îi bătè cu
biciușcile, ei să ruga să-i împungă.”( O SAMĂ DE CUVINTE-LETOPISEȚUL
ȚĂRII MOLDOVEI DE LA DABIJA-VODĂ PÂNĂ LA A DOUA DOMNIE A LUI CONSTANTIN
MAVROCORDAT)
-------------------------------------------------------------
Dând cu bunghiul, prin cărțile de istorie, deslușești o
samă de înțelesuri, nu o Samă de cuvinte, a lui Neculce, ci a lui Ne-dulce! Zilele
trecute, plângându-mi sufletul, la vizionarea filmul “Cantemir”,
după soarta unui popor mititel și
așezat (dar numai în calea vremelnicilor!), mă izbit gândul - Cum ar fi fost soarta lui, dacă ar fi fost
mare și fălos?
Exercițiul meu de imaginație vi-l propun, să-l încercați,
ca să nu mai spuneți, că-s rău la mațe!
Să presupunem că, în loc să fim o țărișoară cu 16
milioane de locuitori (poate nici atât!), între granițele, încă, existente, și
cu alte 40 milioane de români, răspândiți pe toți coclaurii, am fi fost mama
democrației mondiale - SUA! Apropos! până la urmă, câți mai suntem pe pământul
mioritico - anglo - hispano - urugandezo - etc? Parcă, la niște alegeri măsluite,
se băteau turcii, la gura unora, că n-om fi prea mulți? După care, ca să ne
iasă, pe nas, Parlamentul, cu tot cu uși și mâncătorii, ne-am înmulțit, ca
iepurii, de-am ajuns 51, 001 milioane, cu tot cu președinte! Înțeleg că UE ne
dă funduri, de pământ, funcțiune de numărul de gât - golași, câți suntem, dar
tot nu ne-am lămurit - mai sunt români, în țară? Că nu s-ar zice, că unii sunt
români!
Deci, inversăm rolurile - noi, SUA, ei- DACIA LI-TE-RARĂ!
Și ne punem pe făcut politica mondială: ne punem ambasadorii, să facă planuri
maritale, pentru creșterea natalității, în țările de juma’
de cot! Amenințăm Coreea de Nord, c-o
invadăm cu submarinul nostru, iar
avioanele noastre, cele 5, vor rade, tunde și freza, toate armatele care se vor
opune! Arma nucleară, va fi nimic, pe lângă ghioaga și praștia, din strămoși,
că noi, din ghioagă, trăim! Invadăm
Antarctica, Polul Nord și Istmenele din Corint, facem, din Canalul de
Suez, șanț pentru antrenamentul scafandrilor de luptă, iar, din statele mici,
vom face parașute, nu sateliți! Să vedeți, cum or să stea, la ușa Cotrocenilor,
Șefii de state, în frunte cu Trump! Or să ne implore, să le dăm o masă, gratuit, pe lună, în schimbul
petrolului lor și a gazelor! Le vom da, cu pipeta, minereuri, iar ei vor fi
mîndri, dacă vor păpa gutui, de la noi! Că noi, gutui avem, slavă Domnului!
Cancelarul german va trimite, zilnic, flori, Primei
noastre Doamne! Și să-l vedeți pe Putin, cum vine cu șareta, să implore, să
nu-i bombardăm, pe ruși, cu pătlăgele! Cum i-ar sta, lui Putin, în poziție de
drepți, lângă Palatul Victoria, așteptând supa săracului? Punându-ne, la
dispoziție, tancurile rusești, să cărăm, cu ele, cartofi, la piață? Și dacă
ne-am lipi și cu Moldova, ce națiune ar mai putea să ne con-cure?
Numai pentru a da avizul
chinezilor, să-și demoleze, fabricile, ca să pună porumb, în locul lor,
și tot îmi face pielea, să se excite!
După momentul de rătăcire, urmează, bineînțeles,
revenirea la realitate!
Păi, cu oameni de la noi, să stăpânești lumea? Cu ăștia,
care fac pinguinii, fericiți, când deschid gura și îngheață apele? Să fim,
grămadă, cam la un miliard! (cu anumite exemplare), nu împușcăm nicio curcă,
să-i luăm blana!
Uitându-mă
la filmul amintit, am înțeles că rolul nostru, este de țară mică! Care face alianțe,
cu mari putori! Și care, când ajunge la capătul puterilor, mai primește și-un
șut, în boașe! Nu știu cui să mulțumesc, pentru asta, dar aveam senzația că
suntem o mare super-putere, nu o mare super - putoare! Așa am ajuns, să fim
tratați!
Gândul meu
zălud a fost izbit, transversal, de o altă idee – conform unui principiu
marinăresc, șobolanii părăsesc corabia, când aceasta se scufundă! Iar
comandantul, e ultimul, care își face bagajele!
Tare aș
fi curios, să văd cine doarme, cu bagajele, lângă ușă! N-ar fi interesant, să
aflăm și noi, cine vrea să părăsească corabia, că de-aia și-au făcut conturi
pe-afară? Nu de alta, dar principii români, plecau în surghiun, când le ajungea
funia, de par! Ne-am prinde, și noi, când s-a terminat, cu țara asta, după cum fug
șobolanii! Sau, deja, exodul a și început???
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu