ÎN OPINCI ȘI CU SUMAN, TU EȘTI COOL, MĂI MAN!

Pe-oriunde ne-om împrăștia,

Om duce-n spate -  țara mea și-a ta!

Dar ne-a luat-o timpul, în răspăr

De le-ncâlcim, că-i Apple, și nu-i măr!

Ne-am fandosit! Și-avem și prune-n gură!

Facem urât, cu vilă-n bătătură!

Nu mai vedem doar boarfe românești,

Ci vorovim în limbi mai străinești!

În opinci și în suman sărman

Ești COOL! tatatie! Că ești MAN!

Mă prinzi, cu mâna plină, în chimir,

Și-ți cad ițarii! S-a crăpat un fir!

Și-n loc să îmi vorbești, ca de-obicei,

Îmi tragi cămașa și îmi spui OK!

Cât de urât îți vine, oare, ție

Să porți, în loc de vestă, doar o ie?

Nu te îmbracă nimeni în cojoc!

Dar nu îți zic LUCK, în loc de HAI NOROC!

În catrință, cu pestelcă, cați bentiță

Umbli-n blugi cu găuri, jilectcuță și altiță!

Nu mai trage, fă, așa, marama!

Că, de sub ciupag, îți iese - arama!

Nu mai vrea să poarte, lumea, astăzi, fotă!

Pare - a fi prea PEASANT, nu  ciubotă!

Ce, batic? Ce, salbă cu mărgele?

N-are farmec, fără-n Swarosvki-n ele!

Ascunzi opregul, sub bondiță,

Și-n spaniolă, cârnește-a ta guriță!

Italienește, tragi de o catrință,

Spunând, în gând, grecește, o dorință!

Împiedecându-te-n bermude și tulpan,

Te fâsticești, că n-ai găsit vigan!

Să te îmbraci, în pânzătură, ai talent,

Dar, în germană, nu găsești corespondent!

Doar cei ce știu, ce-seamnă o prostire,

Nu mai rânjesc, că-i multă omenire!

Măi, frați români! Când mai veniți acasă,

Vorbiți româna, că doar de ea, ne pasă!

De ești român și ți-e așa rușine,

Tăceți din gură!! Nu te scăpa pe tine!

Un lucru vreau să - nțelegeți – vă iubesc,

Dar nu, când mormăiți, în grai ne-românesc!

Mai înțeleg, că statu-n altă țară, te orbește!

Dar nu atât, să te trezești vorbind ne - românește!

Dac-ați uitat de straiul românesc, nu-i bai!

Dar când vorbești, cu mine, grijă multă, ai

Să-mi spui, corect, ce - ascunzi în suflețel!
Dacă mai zici că ai vreun pic, rămas, din el!

Eu știu că cei care au suflete curate

Vorbesc deschis, și nu pe apucate!

Aș vrea să știu și eu - vă doare gura

Sau v-a cuprins, prea lesne, uitătura?
Mă simt jignit, că-n țara strămoșească,
Aud orice, nu limbă românească!
Cu portul, asta e! am lămurit-o!
Rămâne vorba! Mai sper, că n-ați sfeclit-o!