LECȚIE DE ISTORIE (III) - NOI VREM PĂMÂNT? S-O CREDEȚI VOI!

  Vasile Văcărescu  a fost numit purtător de vorbe al țăranilor moldoveni. Instruit să nu vorbească prea mult, a fost trimis, pe cheltuiala obștii, să  viziteze Muzeul de Istorie, să inspire, din toți plămînii săi, istorie pură, pe care s-a aducă la vatră, spre emanciupirea fermierilor locali. Nu că aceștia erau mari iubitori de istorie, dar, dacă tot primeau subvenții, de ce n-ar primi una, și pe citit istorie? Vasile, având multe viziuni și vizuini, era un mare vizionar, așa că - și propti ochelarii, pe nasul plini de negi, și se apucă de studiat:

Răscoala țărănească  a început în 1907, în Flămânzi, Botoșani și s-a răspândit, în perioada următoare, în toată țara.  “Flămînzi? Care o fi flămând, pe la noi? că nu mai vrea unul, să dea cu sapa? Ar da, el, cu sapa, dar în capul meu, când vine la furat! Că s-a răspândit furatul, s-a molipsit, tot săracul, la furat! Păi, dacă ăia fură  cu vaporul, ăla, cu sacul, se cheamă că e hoț!? Sau e prost? Aș lăsa și eu, foarfeca de la vie, că e moartă agricultura, la reanimare!”

Iobăgia este abolită o dată cu reforma agrară din 1864, care transformă definitiv pământul în proprietate privată, satele devălmașe (proprietatea comună a pământului) fiind desființate.Cu această ocazie boierii au primit pământul cel mai fertil, țăranii posedând prea puțin pentru a putea supraviețui de pe lotul lor de pământ, obligați fiind astfel să muncească pe pământul boierilor pentru o cotă-parte din recoltă. „Iobă-ce? E bolită rău, ca reforma agrară de la noi?Eu tot n-am înțeles - dintro țară industrial - agrară, am devenit țară agro-gastrointestinală, că mă ia cu dureri de burtă, când îmi iau câmpii! Că pe câmp, m-am născut, și pe câmp, o să mor, vaccinat cu grâușor! Să facă producție miniștrii, că, la căcăreze, sunt buni!”.

Țăranii erau obligați să muncească întâi pământul boierilor, și doar după aceea pe propria fâșie de pământ. Asta făcea ca în perioada recoltei, țăranii erau obligați să muncească întâi pentru profitul boierilor, și doar după aceea și dacă mai rămânea timp, înainte de îngheț sau ploi devastatoare, să culeagă și recolta de pe propriul lor pământ. „Bine c-am scăpat de boieri!? Oare am scăpat? Știu un Boier, fără B, care încă mai ciugulește, pe la TV, măsline de oaie! După ce a făcut osânză, cu terenuri și fotbal, acum e mare creștin – ortocox! Eu, dacă aș avea banii lui, aș fi și mai cretin, pardon, creștin! Cât despre agricultura făcută cu apă de ploaie, mă întreb unde sunt tractoarele românești? Abia acum le scoatem de la naftalină, după ce am crescut buruieni, de-am depășit nivelul mondial, la scaieți?”

În acea perioadă țăranii formau până la 80% din populația României și circa 60% aveau pământ foarte puțin sau nu aveau deloc, în timp ce latifundiarii aveau mai mult de jumătate din pământul arabil. România rămânea o țară primitivă, cu un analfabetism situat undeva între 43 și 60 procente, cu o mortalitate infantilă de 17,4 %, un venit pe cap de locuitor de 60 dolari, în care 80 % din populație trăia sub limita săraciei, țăranii fiind marile victime și perdanți ai sistemului. „Upps! Câți fermieri avem, că, la țărani, avem depășire de recoltă? E adevărat, au carte, dar n-au parte, că au mâinile cam sparte! Nu vine unul, să te ajute la cotorât! La legat, la vie! Vine toamna, la cules! Culege tot, în lipsă! Și, ca să nu se piardă antrenamentul, se bea tot timpul! Cine a vrut pământ, na! acum are pământ, să-și umple buzunarele! Doi, pe doi, cu cruce de lemn! Nu e bună vorba aia, din bătrâni, cine s-a născut  sărac, sărac moare? Mai bine mort, decât omorât de muncă! Și mai bine beat - mort, decât mort de muncă! Ce sărăcie, omule? Acum toată lumea, e fermier, chiar dacă confundă grebla, cu făcălețul! Că, din făcăleț, ar trebui să mănânce, ăi, ce stau la cârciumă și așteaptă să vină pompierii, să facă diguri, să nu-i ia apa Sâmbetei!”

Armata română a deschis focul asupra țăranilor, armata folosind chiar artileria în Oltenia, sate întregi fiind literalmente rase: aparent, 11.000 de țărani au fost omorâți și mai mult de 10.000 arestați.  Numărul exact al victimelor nu este cunoscut, și nici măcar desfășurarea evenimentelor nu e clară, deoarece guvernul a ordonat distrugerea tuturor documentelor referitoare la aceste evenimente, pentru a ascunde dimensiunea măcelului . „Dacă e vorba de măcel, atunci eu nu sunt țăran, sunt agricultor! Mi-am cumpărat, anul trecut, mănuși, să pot mesteca în mămăligă, fără să mă frig! Vând bomboane agricole și mănânc carne de arac! M-am înscris, modern, la un curs de nutriționiști, tot stau, cu nasul, printre vrejuri! Decât să sap, cu hârlețul, 16 hectare, mai bine fac solar! Vin, după cum am auzit, la solar, numai tipe, bunăciuni! Poate îmi găsesc și eu una, că-s gospodar făr-o ureche, să-mi facă mulatri și să-mi împodobească casa, cu coarne! Că de-ale mele, m-am cam săturat! Vreau și eu să cresc găini, cum făceau părinții mei, să fiu printre rude de gradul I! Că mama, Dumnezeu s-o odihnească! nu m-a luat de mânuță, să mă ducă la TV, să mă însoare! M-a lăsat, cu vaca, acasă!  Mama mea nu gătea mai bine, da’ făcea niște jjjnițele, le bătea bine! Odată cu noi! Mă duceam, și eu, cu mama, la emisiuni cu bucătari, să par băiat frumos! Nu să mă trezesc, la 4 dimineața, să mă duc la prășit! Ce le-o fi trebuit, în 1907, să moară pentru pământ? Stăteau, cuminți, vreo sută de ani, și scăpau de-o grijă! Și-așa nu s-au priceput, niciodată, ce să facă cu el! Păpușoi și lucernă! Auzi, Noi vrem pământ! Cine vrea pământ? S-o credeți voi, că mai vrea cineva pământ!”