De ce n-aș fi?
Când te naști, n-ai
cum să știi ce creionul lui Timur Lenk!
să zici, ca să te manifești! Așa că dai cu OAC-OAC, să te bage lumea-n seamă!
Mă rog, moașa, doctorul, anestezistul și ăla care a venit să repare generatorul!
Mumă-ta, mai târliu, nu prea are chef de hazul tău, a avut depresie postnatală și
și-a propus să-i rupă fălcile lui taică-tău, care face treiș ‘pe - paiș’ pe, la strungărie, nu i-au dat drumul, să-și
vadă odrasla, o să se sature mai târziu de schimbat Pampers!
Atunci zărești scara, pe
care urmează să te urci! Cum ești mic și nu știi nimic, prima treaptă e prea
înaltă, nu poți urca pe ea! Strigi după ajutor și te trezești c-un sân proptit
în nas, mama nu știe încă ce să-ți facă, numai să nu te mai audă orăcăind! Dacă
ai ghinion, nu apuci să urci pe treapta aia, mama se simte rău și te-au dat, să
sugi de la o străină, care are alte griji, decât să te ajute să urci unde vrei
tu! Și cât de importantă e prima treaptă aia, dacă nu-i făcută din lapte praf!
Primele trepte le ridici de-a
bușilea, mai mult din curiozitate, doar n-ai venit pe lumea asta să consumi
gazul, de pomană! Îți intră gâzele-n nas și-n urechi, vin furnicile grămadă,
zicându-și că ești un biet paianjen, ce trebuie jumulit. Tu urci! Și tot urci,
până când constați că ai ajuns pe picioarele tale. Ceea ce nu știi, este că
încă n-ai ajuns pe ele, stai pe bătăturile părinților tăi! Care nu zic mare
lucru, chit că-i doare! Nu e obligatoriu să fie la toată lumea, la fel, poți
sări din treaptă-n treaptă și din cauza șuturilor în dorsal! Care, în prima
fază, pot veni chiar de la părinții și frații tăi! Important e să urci!
Privirea în față, se vede capătul drumului, care e sus!
După cum se vede,
drumul ți-e umbrit de tot soiul de încrengături! Depinde și pe ce parte a scării, urci! Dacă o iei prin dreapta, și e
dimineață, te bate soarele-n inteligență și urci cu noduri! Dacă o să continui
pe aceeași parte, pe dreapta, spre seară ai parte de umbră. Partea proastă e că
urci pe scara asta prea mult timp, așa că ai parte și de bune, și de rele,
totul e să nu ieși bătut în cap! Nu neapărat, de soare!
Din motivul mai sus
remunerat, pardon! enumerat, preferăm să urcăm pe toate părțile, adică ne sucim
cînd la soare, când la umbră, numai să ajungem sus! Nici nu observăm trecerile
prin zona nașpa, suntem preocupați de cățărat! Nu vedem nici că facem opturi,
ceea ce nu e întotdeuna sănătos!
Spre capăt, se complică
treaba - treptele sunt uzate, rupte, greu de pășit pe ele! Ca la bătrânețe! De
ce ajungi spre capătul vieții, de ce e mai greu! Iar în capătul scării se vede bariera, mai departe, nu se
știe! Fiecare ne închipuim că putem ocoli, putem găsi alt drum care să ne ducă!
Unde?... Tot la un capăt!
După cum se vede, nu-i nimeni pe această scară! Cum singuri mergem pe calea vieții, urcăm prin viață,
cam singurei! Nu că nu ar mai urca și alții pe-aici, dar fiecare urcă în felul
lui și la timpul lui! Tinerii, alergând! Bătrânii, sprijiniți în bastoane sau de urmașii lor! Dacă au norocul ăsta!
Ducându-mă să-mi iau
rețeta pentru inimă, mi-a sărit în ochi scara asta! Ce mult semăna cu viața mea
și chiar cu mine! N-am putut rezista tentației de a pleca de-acolo, fără ea!
Pentru că părea că plec fără mine!
Câți ați observat această
scară? Așa cum câți dintre noi mai observă ce se întâmplă cu viețile celor din
jurul lor? Fiecare să-și vădă de scara lui! nu-i așa?
Urcatul este greu, dar
uneori, coborâșul e mult mai greu! De
aceea, unora le e frică să coboare, după ce au urcat repede și ușor! Li se
pare sub demnitate, să coboare! Nu mai vor decât în vârf!
Și totuși, n-am putea
considera scara asta și-n sens invers? În loc să urcăm, coborâm pe ea? Ca să ne
rupem gâtul, când ajungen la bază? Unde e finalul, în sus sau în jos?
Știți ce e cu devărat important? Să nu urci și
să nu cobori pe-o scară, de unul singur! Fracturile duble se tratează și la
dublu, și la triplu! ... Uneori, în grup!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu