FIECARE, CU ANIMALUL SĂU!

Dacă vă mai amintiți, bietul meu motan a decedat anul trecut! Mi-e dor de el, ceea ce nu aș putea spune, că mi-e dor de unii dintre semenii mei! Nu înseamnă că sunt mizantrop, doar puțin reticent! Eroul din” Altă povestire cu mâțe”  mi-a rămas cel mai fidel prieten, numai că s-a dus! S-a făcut, deja, anul și..., de când am rămas fără el! De aceea, chiar dacă o să vi se facă gura mare, până la urechi, de râs, această postare este pentru el! Și pentru toate jivinele, care sunt animale de companie, bipede și patrupede!

   Toată populația părea aferată, de ziceai că s-au terminat scobitorile, alea, înfipte-n…ochi! Sorbeau din cafeaua tare, chinuindu-se să țină degetul mic, în sus, așa cum îi învățase gazda, că-i politicos! Numai că poziția princiară adoptată, nu concorda cu cămășile boțite, ochii bulbucați și nasul răsucit în vânt, plus plescăiturile din buzișoare și limbici!

   Mari iubitori de animale, prezenții, deposedați de animăluțul personal, se simțeau singuri și dezbrăcați în public, spre spaima și rușinea lor, nu mai avea ce să arate demult, dar țineau la prestijul lor.

   Deoarece ultima dată nu se putuse înțelege om, cu nevasta lui, și-a altora, din cauza  animăluțelor personale, de data asta gazda, de la intrare, le-a săltat “fiara” și a dus-o în camera alăturată. Rămași singuri, convivii s-au privit îndelung, descoperind recentele îmbunătățiri, sau, contrariul, ce ravagii a mai făcut timpul cu fiecare. De exemplu, Soficăi i-a mai apărut un neg, crescând numărul excredescențelor personale, la 15! De data asta, pe pleoapă! Și se mărește, afurisitul! mai repede decât mustața Linei, care-i trage “oblonul” pe partea aia!

   Pescăruș, sufleurul teatrului, și-a dat cu ruj, finuț, pe buze, încercând să-și mascheze “ trompeta”! Din cauza unui bețiv, care i-a spus că are râtul decupat din “Trâmbițele Ieri-hornului”!

Săftuleasa își tot trage poalele, să nu i se vadă  butucii umflați de gută. Ionel a Decimasei nu-și găsește astâmpărul, vrea, conform obiceiului său, să se scobească în nas, dar îi este oarecum, stă lângă Ciufica, care abia așteaptă să se ia de el !

Ghiața fu spartă de gazdă, deoarece Matache Ciumpu nu putea suferi tăcerile semnificative:

-Mă bucur că vă văd din nou, după o absență de 3 ani! A fost foarte frumos, altă atmosferă, alți oameni, alte animale! Observ schimbări masive, dar nu în rău! Depărtarea de voi am simțit-o, mi-ați lipsit enorm, dar, ca să-mi împlinesc visul, trebuia s-o fac și pe asta!

Toți dădură din cap, deși nimeni nu știa ce vrea să spună, plecase fără nicio explicație pe continentul african, de unde nu le trimisese decât urări de Paște și de Crăciun. Și cum înainte de plecare, (mai exact, de când se cunoșteau), nu suflase o vorbă despre vreun plan ascuns sau gând intim, nici acum nu știau mai mult, decât că îi unea dragostea pentru animale!

-Dragii mei, de când eram mic, mi l-am dorit pe Tomiță! Când aveam 8 ani, tata mi-a luat un ied, l-a botezat Toma și mi l-a dat să-l cresc. L-am îngrijit ca pe fratele meu, pînă mi-a dat un cap în gură, lăsându-mă știrb și zăpăcit!

Nimeni nu-l contrazise, așa că el continua:

-În clasa a IV-a, aveam, deja, cinci pisici și doi căței! Dar voi știți povestea, că era plină curtea noastră de…!  Iar eu, zilnic, în timp ce voi sau alții, jucați tot soiul de jocuri, eu făceam curat după animale! Dar nu m-am plâns niciodată, mi-erau așa dragi, când își frecau boticul de mine, lăsându-și balele drăgăstoase pemgenunchii mei! Mai ales Dora, cu boticul ei alb…! Dar nu erau Tomiță! Eu pe Tomiță îl visam! L-am visat până am ajuns la pensie! 30 de ani, am avut pisici, câini, papagali, chiar și o maimuță, dar nu l-am avut pe Tomiță! Abia acum trei ani, când m-a  chemat fiu-meu, să stau la el, am sărit în sus de bucurie - poate voi muri cu visul împlinit! Și s-a împlinit, credeți-mă! L-am găsit pe Tomiță! De fapt, el m-a găsit pe mine, îi era foame și mi-a ieșit în cale! De atunci, nu ne mai despărțim! Facem baie împreună, dormim în același pat! Se enervează când sforăi, dar e un finuț, mă impinge cu botul, până încetez! Nu ca fosta nevastă, care îmi punea cîrlige la nas! Are toate vaccinurile făcute, îl duc și la dentist! Mai rău e că nu se înțelege cu veterinarul, lui Tomiță i se pare că se uită câș! Cred și eu, e șașiu veterinarul! De când îl am pe Tomiță, nu mai suport compania persoanelor ocazionale, care nu-mi pot înțelege dragostea pentru animalele de companie.

Săftuleasa, care stătea cu urechea ciulită după scheunatul lui Puffy, îndrăzni să întrebe:

-Dar nu e prea liniște în camera  iubițeiilor nostril?

-Nici o problemă, Săftico, are grijă de ei Tomiță! E atât de deștept, zici că-i om! Când era mic, n-am prea avut probleme cu el, mânca orice, numai crănțănele, nu! Când s-a făcut mai mare, i-au crescut și necesitățile, așa că îl scot zilnic prin parc! Îl las chiar și singur, fără lesă! Când procedez așa, nu mai comentează și nu face mofturi la mâncare! Totuși, trebuie să vă mărturisesc că Tomiță nu e chiar ce mi-am dorit! Eu îmi doream un T-REX, dar ăștia au murit demult! Uite-l pe Tomiță! Tomiță, băiatule, i-ai liniștit pe musafirii tăi, mai vor ceva?

De după colțul canapelei, crocodilul lung de trei metri dădu din cap, cum îl învățase stăpânul și prietenului lui, Matache, că trebuie să facă când era aproape sătul!