O DĂM PE GUNOI, CĂ-I MAI RENTABIL?

Ce-a spus poetul - " Din bube , mucegaiuri  și noroi,
Iscat-am frumuseți și prețuri noi"?
Hmm! nu cred c-avea  vreun pic dreptate,
Dacă privesc, atent, această carte!
Și nu doar cartea, ci ansamblulul, integral,
Născut din ciudă și din modul trivial!

În plin ocean capitalist, orice-i valabil -

Poți o râmă, un guzgan, jurist, contabil,

Dar e mult mai greu să fii doar onorabil!

Ne-am sărăcit și nu vedem limanul!

Parcă zburăm, în gând, cu deltaplanul!

Și înghițim gunoaie, de la alții, cu toptanul!

Plantăm conserve și udăm, să crească mare

Morman de râșnițe! Și munți de vibratoare!

O să murim, rânjind, pe peturi sclipitoare!

Dac-am lăsat gunoaiele, să ne conducă,
Nu ne mirăm, când limba se usucă!

Mai trist e că am aruncat la coș

Odată cu gunoiul, pe Toma Alimoș!

"Punguța cu doi bani!" Și pe cocoș!

"Seara pe deal! "Ion"! "la Medeleni"
"Cel mai iubit dintre pământeni"!
Un șir întreg de opere alese și uitate
Iată-le-ajunse, la gunoi, mere stricate!

Ce ne-a făcut, însă, limba românească

De o lăsăm să moară și să putrezească?
Voi, ce lăsați pe-acest gunoi rentabil,
Ce pare curios de imuabil,
Să urce pân'la cer, și mai departe,

Păstrați, măcar, la piept, această carte!
Ne este mumă și ne e stăpână!
Iar noi o să păstrăm, în veci, LIMBA ROMÂNĂ!