Văd din ce în ce mai mulți părinți ofuscați de progeniturile lor, reclamând
că nu-i pot ține-n frâu! Că, vezi Doamne! sunt atât de deștepți, că trebuie să
faci după ei! Adică, să nu înțelegeți altfel, să faci cum vor ei, ăștia micii!
Bătrânul arici desuet se întreabă - dacă atunci când sunt mici, sunt de
neoprit, când or fi mari, trebuie un buldozer sau un tanc? Flota americană,
plus vapoarele românești cu oi?
Mi-e teamă (cum mi-e
teamă mie! de-al naibii!) că ne furăm căciula - când ne umflăm în penaj,
indicând genialitatea urmașilor direcți, de fapt ne indicăm pe noi - AICI SUNT
GENIILE! Nu-i normal, ca dintrun geniu, să se nască un geniu mai mic? Ei! ce
dacă am rămas repetent de două ori,
n-ați auzit câte Einstein a chiulit de la școală și tot a descoperit terroria
aia, a mărului relativ aruncat în susul josului? Nu! Darwin e ăla cu maimuțele,
lu’ ăsta nu-i plăcea mărul, că ține doctorul departe! Din
familia mea de genii, normal - fiul meu e un geniu, face la oliță de la șase
ani, în timp ce scrie un poem iubitei, cu o mână, butonând și festonând
tableta! Nu-și prea găsește mucii, dar nici geniul de mine nu folosea o lupă în
acest scop! Ba EU scoteam ciorăpelul, să dau pe la nas, nu ca fiică-mea, care
fuge când vrea s-o mucească mă-sa, cu o pereche de Tanga!
Copiii sunt foarte
normali, mai normali ca anormalii de noi, părinții! Normal că, datorită
multitudinii de surse de informare, dezinformare, cultură și incultură, prind
mai repede. Să ne comparăm cu ei, nu ține, nu suntem la același nivel. Să mă
compar cu un copil de azi, ar fi cam în același oloi cu o comparație
idioată - omul din Neanderthal, cu mine! Ăla, cu măciuca lui, eu, cu sculele
epocii moderne, gen Yphone, dronă, etc!
Așa și cu acești copii
minunați, pe care, uneori, părinții lor i-ar strânge nițel de gât, numai
puțintică liniște, să aibă! Se uită, însă, că ei sunt rodul educației pe care o
primesc de la părinți! Ai scuipat în farfurie, o găsești pe-a ta, plină! Cum se
spune-“Feed(- in-) back”? “După faptă, și răsplată”?
Nu sunt specialist în
psihologia copiilor, cu părinți, sau a părinților, cu copii! Dar mi se pare că acești copii au nevoie de
dragoste, nu de alintături în exces! Se recomandă, ca să nu cazi de fazan, să
le spui că îi iubești, când dorm! Creierul lor înregistrează declarația, o
prelucrează la rece și la cald, copilul știe că este iubit! Așa că, atunci când urli la el, să stea cuminte, dacă
nu înțelege că-i buba mare, atunci sigur te urăște, el n-a înțeles de ce urli!
Poate să urle și el, și atunci să vezi întrecere! Din care, EL va ieși
învingător, e mic și prostuț, n-are șapte ani de-acasă, ca părintele corigent!
Cât am urât impunerea! Să
fii nevoit să faci ceva, ce nu-ți place, și care nu înțelegi - la ce folosește?
Un fost director de-al meu spunea că poți aplica câte sancțiuni vrei, dacă
respectivul n-a înțeles unde-a greșit, îl pedepsești degeaba! Copii sunt mult
mai greu de convins, mai ales când nu înțeleg nici ce spui! Și cum ăștia,
micii, sunt născuți cu Biblia Protecției Copilului, în scutec, nu rezolvi nimic
cu mardeala, riști să hrănești gândaci de bucătărie, cu seringa! Nu rămâne
decât să explici, și iar să explici, cum poți și cum te duce mintea, care ar fi
buba neagră, care s-ar prăsi, dacă copilul
face ce nu trebuie! Teoria conform căreia, dacă eu n-am avut, el să nu ducă
lipsă, e, cred eu! greșită - vrei să cumperi ceva, care ar trebui obținut pe
gratis! Plus că fițele apar tot de la
prea multă alintătură!
Vroiam să spun că NOI
trebuie să îi educăm, ca EI să înțeleagă! Dacă părinții noștri n-au fost în
stare să ne spună că ne iubesc, ca să nu cadă de fazani, NOI trebuie să le spunem
că-i iubim și că, de aceea, îi și certăm! Când vor fi părinți, să poată spune
că le-a prins bine dojana, nu că i-a enervat, ultragiat, jignit sau i-a umplut
de ură! Și, din când în când, să le cerem puțin respect, fără să ne fie teamă
că nu le place! Poate că n-or să le placă multe, dar străinii nu-i vor ierta
când vor greși, pe când părintele, chit că greșește,va mustra și va ierta!
Cei ce ne urmează au
nevoie nu doar de lucruri scumpe și mofturi, acestea ascund exact lipsa
dovezilor de dragoste din partea nostră! Dacă suntem proști, nu vor înțelege că dacă-l vrei acasă, o faci pentru că vrei să-l știi în siguranță! Dacă îl
cerți, e pentru că te doare inima, să-l vezi suferind!
Luați exemplul de la
animale! De la care vreți! Pînă și cele mai negative ființe, dovedesc dragoste
față de pui! Excepțiile întăresc regula! Culmea! nu au gură să spună ce simt,
dar fac asta prin alt mod! Noi, oamenii, nu putem spune TE IUBESC! fără să ne
înjunghem! Și ne simțem așa mămoși, doar
când dorim, nu și când trebuie! Când greșește copilul, atunci trebui să-l
înțelegi și să-i explici, nu când îți vine bine ție!
Și mai trebuie să le
înțelegem dorința de a place, cu orice preț, și de a fi băgați în seamă! Pentru
că toate astea le moștenim din generație în generație - și noi, maturii, vânăm
admirație! Numai că nu mai putem să creștem, decât în urechi!
Nu scriu, pentru prima oară, de-astea, cu copii? Le-ați mai văzut undeva? Și ce concluzie ați tras?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu