CA LA SERVICI!

  Sorin Gigantu, patron la SC ARCA LUI GOE SRL, cam intrase la idei - de la o vreme, nu mai avea comenzi, nu-i mai mergeau afacerile, venea cu bani de-acasă, să plătească facturile!

           Să dea oamenii-n șomaj, nu era nici omenește și nici indicat, dacă apărea ceva de lucru, trebuia să alerge după ei și nu se știe dacă îi mai prindea, și-așa fugeau de muncă, ca dracu’, de tămâie. Hotărâ să-i pună la treabă, să nu-i plătească degeaba, dacă ar fi fost iarnă, îi dădea în șomaj, dar vara, nu era la fel! Așa că-i convocă, fără să le spună de ce, la el acasă. Când intră în curte, toți erau prezenți, mutându-se de pe un picior, pe celălalt, neștiind la ce să se aștepte, nu mai fuseseră chemați toți, odată, și încă la “stăpân”!

            Sorin încercă să-i ia cu binișorul, pe departe, deoarece luase deja o hotărâre - o să fie corect cu ei, să nu-i iasă vorbe, că-i un tiran:

            -După cum ați văzut și voi, șomăm! Ultima lucrare am dat-o gata săptămâna trecută, alta nu s-a mai ivit! Am, însă, o lucrare pentru voi! Eu o să vă spun ce vreau, voi o să vă gândiți, peste o oră îmi dați răspunsul, dacă vă apucați sau nu!

            Se auziră ceva mormăieli, dar nu îndrăzni nimeni să cuvânteze - lucrau de mai bine de zece ani la firma de contrucții a lui Gigantu și nu fuseseră păcăliți, ba chiar râdeau de el, că-i prost, de corect!

            -Vreau să schimb acoperișul de pe casa asta și să termin ultima porțiune, aia de vreo 28 de metri, de gard, din fundul curții!  Dar să ne înțelegem - o să lucrați ca la servici, să nu ziceți că vă omor cu munca, că vă exploatez, că ați leșinat la mine, pe tarla! Aveți o oră să - mi spuneți rezultatul, precum și cât mă costă!

            De peste tot se auzi răsuflete ușurate - se așteptaseră la ce era mai rău - să le spună să se ducă acasă! Când colo, o nimica toată! Iar când li se confirmă că nu era nimic stresant, ci chiar profitabil, nu se mai codiră - nu trecu nici jumătate de oră și - i spuseră că sunt de acord, iar pentru că e pentru șeful lor, prețul va fi mai moderat.

            Lui Sorin prețul i se păru mai mult decât rezonabil, așa că, în sinea lui, hotărâ să le dea, seara și câte-o bere, iar la sfârșit, să le dea și-o primă.

       -Numai să nu stați peste program, că n-am bani de ITM! le spuse, întro doară, după ce bătuseră palma.

      -Lasă, șef, că ne descurcăm noi! Ca la servici! Ce? a fost vreodată o clipă, să nu ne descurcăm?

Sorin îi lăsă să se apuce de treabă, luase deja  materialele, făcuse și comanda la înveliș, nu-i mai rămânea decât să-și vadă de treburile lui - bănci, impozite, amenzi, plata salariilor, etc, etc, etc.

 Se întoarse pe la 15. 45, dar nu intră prin poarta mare, lăsă mașina pe stradă, iar el intră pe o portiță mică. Ajuns în biroul lui, de la etaj, aruncă o privire în curte și cerul începu să se învîrtească cu el - nu muncea nimeni! Nu mișcaseră un pai, stăteau tolăniți la umbră - care dormita, care tăifăsuia! Nici umbră de activitate!

Stătu, prostit, așa, un timp ce i se păru o eternitate, deși fuseseră doar 15 minute! Suficient, însă, să se facă ora 16.00, cînd se termina programul de lucru. Dintrodată, curtea se însufleți, de se sperie ciobănescul mioritic care trona în ea. Toți se apucaseră de treabă, de parcă îi mâna dracii din urmă!

Lui Sorin îi mai veni inima la loc - uite că nu erau chiar măgari! S-au apucat de lucru și începe să se cunoască, vezi bine!

Până la ora 21.30, se munci fără pauză! Destoinici și vioi, lucrătorii părea niște furnicuțe care nu aveau astâmpăr, așa că lui Sorin îi păru rău că i-a judecat aspru, oamenii lui știau să muncească, nu glumă! La 21.30 punct, lucrul încetă, ei își luară sculele și se schimbară de haine, spunând, frumos, „Bună - seara”! Apoi dispărură ca prin farmec!

A doua zi, la ora 10.30, nu venise niciunul la muncă! Abia pe la 11.00 începură să apară, la 12.30 erau toți! Dar nu se apucară de treabă, ci se aruncară prin locurile unde-i văzuse cu o zi înainte!

Sorin rămase perplex - ce Dumnezeu!e asta? O fi cald afară, de-ți vine să mori, dar sunt o mulțime de lucruri de făcut și la umbră! Un fior îi străbătu șira spinării - uitase un lucru esențial, să-i întrebe ÎN CÂT TIMP TERMINĂ?!? Se anunțase ploaie, iar casa era dezvelită, parcă era o nimfă goală, ciuruită de strigoi!

Se repezi în curte, mai mult decât furios și dădu adunarea! Trecu mai mult de un sfert de oră să se adune, cu chiu, cu vai!

-Măi, oameni buni, zău că nu mai înțeleg ceva! Nu v-am verificat niciodată, să văd cum munciți, i-am lăsat pe șefii de echipă, s-o facă în locul meu! Dar acum cred că vă bate-ți joc de mine, nu alta! În ritmul ăsta, nu mai terminați nici de Crăciun! Și dacă vine-o ploaie, mi s-a dus casa!

Ceilalți, nedumeriți, se mutară, conform obiceiului, de pe un picior, pe altul - cine să-l mai înțeleagă și pe ăsta? Văzând, însă, spumele de la gura lui, se temură de-o criză de epilepsie, așa că încercară să lămurească situația:

-Păi! n-ați spus că muncim ca la servici? Așa muncim la servici, fără să ne grăbim! Ca graba strică treaba!

- Adică, așa faceți tot timpul? i se lungi fața lui Sorin. Ceilalți dădură din cap, că Da!

- Atunci, după terminarea programului, cum de robotiți în draci?

- Ei! atunci e altă socoteală, e înafara programului! E pe timpul nostru, nu pe al firmei! Și mai iese și-un ciubuc, toată lumea se grăbește să termine ce-a început, dă, nu se uită la mărunțișuri!