STUCHITE-AR MÂȚELE, DE TRÂNTOR!

(NEW!)Albinele s-au constituit întrun nou partid, al Ipocriților! Vechea structură, cunoscută ca subordinul Apocrita, se perimase și ajunsese  de râsul curcilor! Cineva le-a suflat cu aer cald, prin aripi, precum că roiul nu mai este de actualitate, trebuia un suflu nou, revigorant, care să scoată trîntorii din letargie, iar pe Regină, s-o tragă pe linie moartă. Ce cu atâta aristocrație, întro lume a albinele democratice? Monarhia, răsucită inel, în jurul Mamei Matcă, nu mai satisface nevoile micii comunități.

   Ce nu se aflase, era că ideea asta fusese pitrocită de câțiva trântori cu gust de schimbare, care credeau că EI sunt mai presus de Roi, adică de Rege, Regină și-un sobor de alți trântori! Dolofănei și plini de sine, aceeași trântori întărâtaseră bietele albine, pînă acestea se sclerozaseră, începuseră să vadă cai verzi, până și-n stup!

De cealaltă parte a spectrului politic, tot niște zburătoare din floare-n floare, viespiile, nu comentară tentativa de repliere a suratelor din același ordin, în timp ce furnicile, alte surori subordinare, încercau să-și vadă de-ale lor. Ca să vezi, ce înseamnă să-ți știi interesul!

Ce le unea - toate doreau nectarul florilor, care le dădea energia necesară să petreacă prin cluburi de fițe!  Fiindcă numai lapte și miere, doreau trântorii, nu și ceara din urechi, care îi împiedica să audă zumzetul roabelor muncitoare!

Grupul reformator, compus din specimene săritoare dintrun partid, în altul, erau, majoritatea, pătați, și nu de la polen! Florile, proaste ca niște oi sau ca niște găini, stăteau cu pistilu-n sus, ori de câte ori cineva le vorbea, cu patos, de polenizarea încrucișată! Așa că, pentru că albinele, în genere, (cunoscute după mutualismul lor, înțeles ca fiind muțenie de prost gust, și nu asociere benefică pentru părți), nu băgară de seamă, în marea lor majoritate, că ajunseseă sub opinca trântorilor! Albinele fără ac, cunoscute ca fiind cele mai muncitoare, considerate inofensive, pentru că nu puteau înțepa pe nimeni, ajunseseră feblețea apicultorilor, dar și a noii clase de reformatori. Care vroia numai miere pentru consum uman, nu orice miere contrafăcută!

Cum - necum, albinele noastre s-au împrăștiat pe tot globul, de la Ecuator, până la poli, și din stânga, până-n dreapta! Sătule de atâtea intenții bune și de dus în spate mulțime de trântori, au roit-o! Au rămas doar cele care s-au obișnuit cu munca în devălmășie, cu rate prin buletin, cu povara mierii pentru alții!

Nici trântorii nu au rămas, toți, în stup, unii s-au dus să devină Bizidenți! Nu le-a mers la toți, dar bine că au încercat, au văzut cum arătă mierea și pe la alții. Numai în Siberia nu le-a plăcut, că nu puteau cerși pe poduri, din cauza frigului!

Ah! Nu! Vă înșelați, albinele negre, cele mai cunoscute, nici acum nu muncesc! Alea care muncesc, sunt alea gri, că nu le poți deosebi, nu sar în ochi cu nimic, sunt perfect comune! Mai sunt și unele albine galbene, de grase, sau roșii, dacă le dă cineva două perechi de palme!

Trântorii au calculat că, deoarece viața albinelor e scurtă, merită să fie trăită la maximum, însă au uitat să le spună și făcătoarelor de nectar și miere. Ele trebuiau să aspire la o pensie modestă, la care nu mai ajungeau, fiindcă viața e scurtă, nu-i așa? Mai depinde și dacă, și când, sunt eclozate și, mai ales, de cine! Da’ parcă tot trântorii trăiesc mai mult! De aceea fac și planuri, se constituie în partide, fac strategii pe termen lung...!

Cum spuneam, reformatorii au hotărât ca matca să fie pur-simbolică, ei conducând, din umbră, destinele suratelor muncitoare. Matca, cea mai longevivă, cum arată exemplul autohton, poate trăi bine-merci, și fără prea multe fonduri, statisticile arătând că ea este eficientă economic un an - doi, după care trebuie schimbată! Din cauza eficienței economice, vedem acum, peste tot, divorțuri și nunți cu mătcuțe tinere! Din cauza eficienței economice! Mai ales că mătcile sunt bine întreținute, ele mor ultimele, după ce au consumat și ultimul strop de miere!

Albinele politicii europene, (altele decât Apis mellifera), din regnul Animalia, subîngrengătura  Mandibulata, sunt insecte cu cap, torace  și abdomen, spre deosebire de albinele noastre, numai torace și  abdomen! Că dacă aveau și cap, nu lăsau albinele să plece, ci expediau doar  pe trântorii ăștia!

 Din păcate, trântorii de care spuneam, fără culoare politică, au transformat Familia, adică stupul, în mesaj electoral, desființând-o, prin dispersia albinele care au fugit care-ncotro, numai să muncească și să câștige mai bine, chit că albinuțele lor au rămas singure în calea prădătorilor. De aceea au hotărât trântorii să dea de pământ, cu matca, sechestrând-o în cuib, știut fiind că dacă nu se împerechează, fată trântori, nu albine! Nu e mai bine să se împerecheaze doar trântorii, să iasă tot trântori? Că, la noi, viața lor e mai lungă, decât în mod normal, mai ales că n-au decât o grijă – să  fecundeze matca, de-aia li s-a pus pata pe ea! Ei au o viață scurtă, dar nu au responsabilități legate de hrănirea puilor, de colectarea polenului, de îngrijirea sau de apărarea stupului. Participă  doar la ventilarea stupului și încălzirea puietului! Adică trag vânturi! Albinele lucrătoare, care realizează munca principală în stup: culeg nectarul și polenul, depozitează și prelucrează produsele culesului, hrănesc și îngrijesc puietul, protejează matca și stupul, asigură curățenia, o iau, de obicei, în freză, lor nu le trece prin capișon, să facă alt partid, unul mai mare! Stau ca proastele, să le decidă trântorii, viitorul! Dacă și Matca e cutră, au pus-o! muncesc de le iau dracii, și miere, văd din canci! Că pleacă tot la export!

Vroiam să vă spun cum e cu mișcarea trântorilor, dar n-am loc - a ieșit vecina, care trăiește din ajutor social și mi-a aruncat- Stuchite-ar mâțâli, de trântor! Câ în fiecare zî îți faci cumpărăturili de la supermarket! La noi nici nu te gândești!

 De fapt, chiar la asta gândeam! Cum s-a ajuns la domnia trântorilor!