-Ce te legeni,(p)omule?
Fără ploaie, fără vânt
Cu crengile spre pământ?
-De ce nu m-aș legăna?
Asta nu e treaba ta!
Tu să-ți vezi de ale tale,
Că mă bagi mereu în boale!
Așa
spunea poetul?
Dispariția pădurilor în România, pe care nimeni nu și-o
asumă, dar există și nu poate fi negată, ne duce, treptat, către coada nozii
europene! Mai avem un lat de palmă și o să ne uităm la jardiniera de pe balcon,
în timp ce copiii noștri vor mânca castane, fără copacii respectivi! Ca să nu
mai vorbim că Asociația Javrelor Ordinare și-au trimis cățeii, să facă scandal
că n-or să mai aibă unde să ridice piciorul!
În “DE CÂND E LUMEA ȘI PĂMÂNTUL, PRIN CORTUL NOSTRU BATE VÂNTUL!”
unul dintre personaje este micul și stingherul copăcel de pe blocul cu aerisire
naturală. Adevărul e că nu e nici mic, și nici stingher, mai are niște
confrați, care pot fi văzuți de pe partea dindărăt! O adevărată pepinieră
suspendată, acolo au găsit, sărăcii, să-și înfingă copitele, pardon!
rădăcinile! Cine știe ce pasăre o fi luat semințele pe cizme și le-a uitat la
înălțime! De unde să știe păsăroiul cu cine se învecinează? Sau poate vreun
fermier a dorit să fie mai aerian decât de obicei și să ia subvenția de bloc,
așa că a aruncat, și el, niște boabe de fasole, să-i crească vrejul ca-n
povestea cu fasolea fermecată! Cum nu se știe de unde provenea fasolea, s-a
trezit cu un copăcel modificat genetic, care și-a întins crenguțele către inima
caldă a omenirii!... Cât de poetic sună!
Surprinzător! dar moda
copacilor pe clădiri, nu e nouă și nici copăcelul ăla nu e singular, după cum
am mai spus! Scamatorul, transformat în păsăroi călător, a mai scos din pălărie
și alte exemplare copacine, copăcești, arboricești sau cum vreți să-i spunem,
cum avem în foto alăturat! E o întreagă junglă, care arată cât de mult
iubesc con- orășenii mei codrul, frate cu românul, de la săgeata de silex și
până la dat cu barda...!
Trist nu e copăcelul, nu
sunt copacinii, nici pădurea care i-a născut, ci imobilul! Care arată ca după
borbardamentul cu găluște! Ia să vedem, recunoașteți personajul?
Ca să vă pun la dospit și apoi, la copt, cât
vă frământați creorii, să descoperiți locația, eu o să trăncănesc despre lumea
antică, de unde cică ar proveni niște jocuri olimpice! Cum ar fi aruncatul cu
măslina, spartul nucilor, cu limba, șahul intensiv, cu steroizi, și
football-ul, cu hemoroizi! Apariția privatului și al privatelor, a
decongestionat cârcoza edililor, care au început să viseze doar telegondole,
teleferice, televizate și telecomandate! Spa, pentru fiecare țăran fără duș în
casă! Piste de alergări, de frica câinilor! Sssport, bă! nu glumă! Unde ești,
tu, Udreo, maică, ca punând mâna la ei, să îi faci de o piscină, de-un teren, pe
mititei? Vedeți, tot a fost cineva care a dus anumite sporturi, din pat, până
hăt! departe, în Coasta Rîca!
Mă bucur că au apărut săli
de spot private, terenuri și piscine, dar ce nu înțeleg - PE ASTA CINE O PATRONEAZĂ? Și asta s-a făcut
frate cu românul, de cresc copaci pe ea?
Proprietatea privată, nu
mă interesează, nu-i a mea! Aspectul, însă, te îndeamnă la bocit! Nu înțeleg
cum rezistă vecinii în preajma unor asemenea construcții, care seamănă cu Clubul
Bocitoarelor Reformate sau cu Asociația Vrăjitoarelor și Pomanagiilor! Și cum
asemenea demolăciuni, stau, bine - merci! în hernia ombilicală a târgului,
zisă buricul târgului?
Ca multe alte construcții, care nu spun și nu
vor spune mare ceapă, pe-un kil de caș, generațiilor de azi, rolul lor încetând
odată cu noua eră spațio-tempo-Rară, marcată de zborul felinarelor chinezești
în spațiu! Așa cum arată “doamnele” astea de pe centru, nu-ți mai vine să te duci pe centură! Care,
oricum, nu există, rămânând doar damele adiacente! Și alea, cam nașparlii!
V-ați dat, bineînțeles!
seama că e vorba de vechea sală de sport a orașului, devenită, între timp, (ra)sol
pentru copăcei!
Iată că nevoia de a mări
spațiul verde a orașului a fost întregită cu noii arbori! Mă bucur pentru ei și
mă întreb ce-or să se facă, când or să ajungă mari! Poate se vor apuca de sport și vor da o fugă
până la Primărie, să povestească cum sunt dați jos de-acolo, sub pretextul că
li s-a urcat la cap!
PS Tot nu știți de ce nu intră lucrurile în făgașul lor?
Pentru că ne-am obișnuit să vedem numai ce ne place! Fiind moda nenorocilor, a
violurilor și a încăierărilor între clanuri (mai nou), pe asta ne axăm! Iar ce nu ne place, nu vedem! Asta nu însemnă
că nu există! O
băgăm pe aia cu CE FRUMOS ȘI CE EDUCATIV E...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu