Un mare pictor
contemporan, absolvent al Școlii de Arte și Meserii Artistice, ajunse în satul sprijinit de coada dealului, unde fu atacat de câinii
comunitari, declarați de autorități, ca fiind trimiși în delegație în China.
Grație lui Gică Păstaie, scăpă cu fruntea sus și cu turul pantalonilor, întreg,
fapt care-l transformă în adoratorul lui Gică ot Frunzetea. Drept urmare, îl
invită pe salvator să-l caute la capitală, când o termina de tăiat frunza aia,
la câini.
Gică nu uită de invitație, dar abia când veni primăvara
se gândi s-o onoreze, așa că îmbrăcă
vestitul lui costum de ginerică, nițel intrat la apă și găurit de molii, și se
duse la oraș. Nimeri chiar la deschiderea expoziției maestrului, care-l primi
cu brațele deschise, îl conduse în fața capodoperei creației sale și-l lăsă,
cu mațele ghiorțăind pe trei voci, să se holbeze la tablou.
Gică stătu așa vreo oră și, când dădu să plece, printre
măturătorii care-și intraseră în funcție, se ivi Maestrul, care-l conduse politicos, până la ușă, mulțumindu-i pentru
vizită. Musafirul nu plecă, însă,
pentru că era tare nelămurit:
-Maestre! Dacă ești matale, bun, spune-mi ce-i cu pînza
aia neagră, de ziceai că-i tablou? Că era neagră-neagră, fără altceva pe ea!
- Ah! Vorbești de chintesența creației mele, “ TOTUL”? Vezi dumneata,
arta presupune fior, meditație
și contemplare! Naște trăiri esențiale! Opera artistului trebuie să nască
întrebări și să găsească răspunsuri! Să înalțe și să educe! Să facă, din
fiecare, alt om! Ai simțit ceva, privind tabloul?
- Păi, m-am cam scărpinat prin barbă și mi-am adus aminte
de cum eram cerniți, la înmormântarea lui taica!
- Asta-ți spuneam – fiecare , când vede artă, înțelege ce
vrea, ce-și dorește! Fiecare vede altceva, chiar dacă se îndepărtează de
concepția artistului! Tabloul “ TOTUL” chiar asta reprezintă - fiecare privește, își închipuie ce vrea, dar e
cuprins de sentimente, de emoție!
Întors acasă, Gică nu se
mai dădu jos de pe pat! Nevastă-sa intră la bănuieli, zicându-și că l-a pălit
boala urbanizării. Nu răbdă mult, luă cleștele și se duse lângă pat, cerându-i
explicații.
Gică ascultă, ce ascultă jelaniile, rugămințile și amenințările femeii și, când se sătură de ele, se
întoarse către ea și-i spuse:
-Fă! da’
incultă mai ești! Am văzut, la capitală, ce înseamnă arta
de a face nimic! Om mare, Maestrul! Păi, tu știi cum se câștigă bani mulți și
frumoși? Auzi, fa! - văruind pereții în negru, în timp ce în jurul tău se
învârt numai jmecheri, sorbind șampanie! Șampanie, fă! nu rachiu de drojdie! Și
eu, care trudeam la tăiat iarbă, la câini! Când alții pot să nu facă nimic, eu
de ce m-aș speti ca prostu’? Uită-te, proasto, în jurul tău - mai muncește cineva? Și ne conduc numai artiști din ăștia, ca Maestrul! De-acum, să nu mă deranjezi, eu
nu dorm, eu fabric emoții! Voi sunteți proști, că nu înțelegeți că, uitându-te
la nimic, pot să-și închipui orice, chiar și că va fi raiul pe pământ!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu