CURIOZITATE!

 Noua șefă nu le plăcu tuturor, de la început: obișnuiți cu zâmbăreața dinainte, care părea cloșca cu puii ei, tipa  nouă era rece ca o ladă frigorifică! Iar când au aflat de la ce firmă mare aterizase la ei, unde tot colectivul încăpea în bucătărie și mai rămânea și loc, chiar că au intrat la bănuieli! Păi! acolo era mare și tare, pe 102 angajați!?! Ce căuta doamna la ei, care abia numărau 9 persoane, cu tot cu femeia de serviciu? 

Lucrurile s-a încâlcit și mai mult, când au făcut săpături și au aflat că nici familie nu are! Ba chiar nu știa cineva de vreo relație - două, sfărâmate și fumegânde.

-Cine știe pe cine a pupat ...!, de-a ajuns aici! clănțăni din cioc directorul comercial, nemulțumită că nu i se îndeplinise visul și nu i se oferise ei, postul.

Nu a comentat vreunul, fiecare fiind convins că nu-i așa, dar nelăsând să se vadă că numai un prost ar agreea ideea că cineva s-ar sacrifica, să tragă sfori pentru a ajunge la minuscula firmă unde roboteau ei.

Tipa a început în forță din primul moment al ungerii sale pe râvnitul scaun – a interzis fumatul în incintă și a stabilit pauzele. Că la fiecare 50 de minute, era o pauză de 10 minute, n-a mulțumit pe nimeni, erau prea obișnuiți cu pauze după bunul lor plac. Iar când, zilnic, li se fixa targetul, la o scurtă ședință, chiar că au înnebunit! “Scârba” încerca să-i pună cu botul pe labe!

Asta se întâmpla în urmă cu 7 luni! De atunci, s-au obișnuit cu programul, iar o parte s-au lăsat de fumat. Ce nu s-a schimbat, era ritmul de lucru, accelerat la 200%. Și nu se mai plângea vreunul, dar tot nu o puteau accepta pe Șefa, mai ales că nici cafea nu bea cu ei. Orice încercare de apropiere de individă, era soldată cu eșec total, iar șotiile lor o lăsaseră rece, parcă mai rece decât înainte. Nici că ea muncea cât trei sau că n-o văzuseră pe o terasă, în parc, sau cu cineva, la braț, nu-i împăcaseră cu situația, așa că, pe seama ei, brodau tot felul de scenarii absurde, chiar hilare, dar, în nici un caz, adevărate.

Apoi o văzură împreună cu asociatul majoritar al firmei, părând a fi un pic mai destinsă în compania acesteia, cele două doamne arătând că se cunosc de-o veșnicie. Cazul alimentă imaginația majorității bârfitorilor, dar nici acum nu se bucurară de un zâmbet. Pentru că, foarte curios! tipa n-a zâmbit o singură dată, de când era la ei! Răutățile obișnuite, cum că ar fi cuplată cu patroana, nu ținură mult, Șefa Mare fiind mamă a trei copii, cu un soț atletic, pe care majoritatea damelor și l-ar fi dorit în pat!

Ultima venită, Dori, nu apucase să simtă toate astea, în principal, pentru că cei vechi se fereau să vorbească în prezența ei. Venită de la altă companie, mult mai mare, unde erau ca întro familie, ba chiar și când se certau, fata se miră când simți antipatia celorlalți față de Șefa Mică.

Și mai tare se miră, când, din apartamentul pe care abia îl închiriase, o zări pe fereastră strecurându-se în blocul ei! Curioasă, vrând să afle ce căuta “Călugărița” acolo, crăpă ușa, dar nu reuși să afle unde intrase. Mai pândi o vreme, dar se plictisi și renunță, hotărând să nu spună nimănui ce văzuse. La urma, urmei, fiecare poate face ce vrea și să-și aibă propriile secrete! 

Își aminti de asta chiar a doua zi, când Șefa îi atrase atenția că făcuse câteva greșeli. Știa și Dori, că greșise, dar tot nu înțelegea de ce Șefa nu putea folosi un ton mai jos, toate observațiile fiind făcute fără ca să i se citească pe față vreo trăire. Parcă ar fi fost o mască! Sau o statuie! În sfârșit! ceva rece, inuman!

O lună mai târziu, Șefa nu mai apăru la serviciu! Deloc și fără explicații! Șefa Mare nu numai că nu comentă dispariția, ci chiar se făcu că nu aude, când unii o tot întrebau care-i treaba. Apăru o altă tipă, care preluă toate responsabilitățile fostei Șefe! Și mai și zâmbea! Așa că o uitară pe femeia cu chipul și sufletul de ghiață!

Dori, însă, nu uitase - curiozitatea ei înăscută o mână să caute adresa fostei șefe și să se ducă, s-o caute.

La adresa respectivă, nu zări pe nimeni! După vreo oră de așteptare, își zise că-i proastă și dădu să plece, când  apăru o bătrânică tare tristă, care abia își târa picioarele. Dori, înghețată de atâta așteptat, își luă inima-n dinți și-i tăie calea, întrebând-o dacă n-o cunoaște pe doamna X. Pentru o clipă, bătrânei îi sclipiră ochii, ca apoi, să i se întunece și mai tare:

- Cum să n-o cunosc, dacă e fata mea! Numai că nu e acasă, a plecat!

Și, dintro dată, deveni circumspectă și se uită bănuitoare la Dori:

- Nu știu cine ești, dar nu știi nimic despre ea! Iar dacă ea nu ți-a spus, atunci nu trebuie să știi!

Și plecă, în ciuda insistențelor lui Dori, a cărei curiozitate deveni și mai mare.

 Hotărâ să stea în banca ei și așa s-ar fi întâmplat, dacă, urcând la ea în apartament, n-ar fi dat nas în nas cu fosta ei șefă. Aceasta tocmai ieșea, la etajul I, dintrun apartament, care, abia acum descoperi Dori, era un cabinet medical!

Femeia slăbise, de se vedeau oasele, iar obrajii îi erau trași. Aproape de nerecunoscut! Trezindu-se față-n față, cu fosta subordonată, neștiind ce caută acolo, se blocă, la început, dar, apoi, se dezmetici și o invită  la o cafea. Dori se trezi și ea invitând-o la ea, deși nu se lămuri ce-o determinase s-o facă.

Două luni mai târziu, toți de la serviciu fură șocați, aflând ce se întâmplase cu cea “cu inima de ghiață”!  Și abia atunci le povesti Dori despre adevărata față a acesteia, despre puterea ei, de ascunde inevitabilul, în scop de a-i proteja pe ceilalți, și despre zâmbetul cald, pe care îl păstrase, pe ultima sută de metri, doar pentru mama ei supraviețuitoare!