UNDE DAI ȘI UNDE, FRIGE!

    Frusinica se mutase în sat, împreună cu soțul ei, în urmă cu 6 luni. Din prima, n-o putuse suferi pe Ilinca și puse aceasta pe seama incompatibilității dintre ele. Deși nu se cunoșteau deloc, doar câteva cuvinte schimbaseră și, cu  ele, abia se putea compune o cerere! Undeva, ascuns, în sufletul ei, un diavol mic și cocoșat îi șoptea că “ Țăranca” o privea ca pe-o intrusă,  ce murdărea arhaicul ulițelor din sat.

            Nici Ilinca n-o putea suferi pe Frusinica, dar din cu totul alt motiv – i se părea că bărbat-său îi aruncă ocheade vecinei și că, de când veniseră ăștia doi, al ei nu mai stătea pe-acasă, zicând că stă, și el, ca bărbații!

            Poate că dușmănia lor n-ar fi ieșit la iveală, dacă dracul de babă, mama Ilincăi, nu și-ar fi vârât copita:

          - Io-te! fato! la umflata asta, își dă aere de doamnă! Nici nu știe pe unde pișă vaca și crede că noi mâncăm bălegar! Barem deșteptu’ de gineri-miu e cu gura căscată, când o vede! Iară prostu’ de bărbată-su, alt tălălău, nici nu miroase că lelița pune coarne!

      Ilinca se trezi c-o mănîncă capul, cam prin zona gânditoare – oare...? Poate că nu ar fi avut vreun curaj, dacă nu făcea curățenie în beci și nu se împiedica de-o damigeană cu vișinată, din care sorbi, cu dărnicie, curaj! Cu limba spînzurând printre dinți, se înființă la poarta Frusinicăi, care tocmai picta un cal verde pe perete. Luată prin surprindere, își șterse mâinile pline de vopsea, de rufele de pe sîrmă, și-și întâmpină musafira, murmurând un cântec de dragoste mălăiață.

           Cele două se treziră stând ca împăiate, pe câte-un butuc, fără să-și spună ceva! Realizând ce stupidă e situația, Ilinca consideră că e bine să ia taurul de coarne și intră cu bocancii și fără introducere, în subiect:

            -Vecină! io te rog să-ți ții bărbatul acasă!

         Frusinica boldi doi ochișori, care, ulterior, se făcură două străchini! Mugi:

            -Nesimțitul! Și doar i-am spus să-și țină labele acasă! Iar a comis-o, nu-i așa?

            Fu rândul vecinei să lărgească privirea:

          -Da’ ce, are apucături...?

 -De mic, surioară, de mic! Câtă bătaie a mâncat în copilărie și, uite! nu s-a dezbărat! Și doar mi-a promis! Nu se lasă până nu pune mâna…!

Ilinca uită pentru ce venise și se trezi ușor încălzită - vecina ei credea că soțul se dăduse la Ilinca! Nu invers! că bărbatul Ei se dăduse la Frusinica! Sau or fi fost amândouă? Dintrodată, se înveseli - na! era în centrul unei telenovele! Rânjind în sinea ei, comentă cu glas tare:

-Ei! așa e bărbații, mincinoși și profitori! Una, spun, și alta, fac! Așa e de cînd lumea și pământul: bărbații stăpânesc muierile și ele tac și-nghit! (urmărind-o pe cealaltă cu coada ochiului) Nu mai fi așa supărată, vecină, că nici al meu nu-i ușă de biserică!

-M-a  mai făcut odată de râs, nu mai vreau! Și doar mi-a promis…! După care izbucni în plâns.

Ilinca nu știa ce să facă - venise, pusă pe păruială, și, când colo! dăduse peste iadul lacrimogen. Ca s-o liniștească pe Frusinica, se trezi povestind, pe post de sfat:

-Când al meu a călcat nasol prima dată, i-am arătat degetul! A doua oară, am scos sucitorul! A treia oară, i-am plătit cu aceeași monedă! Și zău, m-am simțit tare bine! Dacă tot suntem egale cu ei, să ne bucurăm de viață, ca și ei!

Scârțâitul porții din spate le făcură să tacă și să se răsucească, dând, astfel, cu ochii de fețele mohorâte ale bărbaților lor! Obosiți și murdari, veniseră acasă de la pădure, unde fuseseră după lemne pentru foc. Căutăturile lor spuneau că, dacă nu auziseră toată discuția, cel puțin ultima parte, sigur o auziseră! Vânăt la față, soțul Ilincăi se răsti la ea:

-Din astea-mi ești, nu-i așa? Nu-ți ajunge că mă faci de râs prin sat, cu gelozia ta, dar m-ai împodobit și cu niște coarne, de nu pot intra în casă! Te-am mirosit demult, că-ți sta mintea numai la idioțenii! Ce credeai, că mă dau la vară-mea și sora mea de lapte? Da, proasto! Frusinica e fata lui unchiu-meu, Georgel! Nu numai c-am crescut împreună, dar am supt același lapte, că mama nu prea avea de unde să-mi dea, așa că am supt de la mătușa! E mai ceva ca soru-mea! Și ei s-au mutat aici, lângă noi, pentru că i-am rugat eu! Nu din cauza prostiilor ce-ți trec   ție prin minte!

-Și-atunci? Ce-i cu neținutul labelor acasă? mormăi Frusinica, căutând scăpare

-El, până acum vreo 4 ani, suferea de cleptomanie! Nu putea pleca de undeva, fără ceva! A făcut și consiliere psihologică! Dar, gata cu explicațiile pentru o babă nebună! Ia hai, mătăluță, acasă, să-mi spui cum te-ai simțit bine cu Iancu, cât am fost eu, la Deva, la muncă! De-am făcut tratament pentru boli venerice o lună jumate!