Gil, bătrâna broască țestoasă, văzuse multe, la viața ei, dar tot nu se
învăța minte! Nu era pentru prima oară când se bloca între pietrele alea, iar
ultima dată petrecuse 3 zile, prinsă între ele.
Acum se prinsese, din nou,
de data asta, foarte serios! Și, cu cât se zbătea mai mult, cu atât se
înțepenea mai tare! După ore de chin și zbatere, obosi și se liniști,
gândindu-se să doarmă puțin, somnul e un sfetnic bun, poate, după aceea, va
găsi o soluție.
Nu apucă să închidă ochii
și familia de popândăi se înființă lângă ea, alergând pe malurile din jur și
nelăsând-o să doarmă. Cum închidea un ochi, cum unul dintre popândăi se vâra în
preajma ei, strâmbându-se și maimuțărind-o. După care tot familionul de
retardați făcea gălăgie, de se auzea prin pădure ca și cum ar fi fost o hoardă de maimuțe înfuriate.
Gil începea să se zbată, enervată de propria prostie - o
dată, pentru că iar căzuse în capcana grohotișului!
Și, doi! așa îi trebuia, dacă nu acceptase cererea popândăilor, să-și vândă
carapacea! Pentru că idioților le venise ideea că, ascunși în carapacea țestoasei,
nu i-ar mai fi mâncat vulpea!
Ca
s-o facă să iasă din carapace, văzând că nu iese de bună voie, popândăii îi
puseră sub nas hoitul unui scons, așa că Gil mai că nu înnebuni de miros, la
care se mai adăugă și o sete chinuitoare!
Ticăloșii, puțini, dar hotărâți, mai culeseră și niște ierburi puțind a mucegai, mărind
mormanul de mizerii, astfel că biata țestoasă mai că nu gemea de scârbă.
De
data asta nu mai rezistă, așa cum făcuse ultima oară, și hotărâ să le facă pe plac,
renunțând la carapacea ei, pe care o părăsi cu tristețe, fiindu-i adăpost atâta amar de ani! În pielea goală, se
simți nu numai vulnerabilă, dar și mutilată sufletește, obligată fiind să
renunțe, forțat, la casa ei, armura ei, prietena ei, etc!
Popândăii
făcură haz de pielea ei netăbăcită și se strecurară, mulțumiți de izbândă, în
carapacea părăsită.
Gil
porni spre locul unde se afla carapacea fostului ei soț, pe care hotărâ s-o
încerce și s-o poarte, în lipsă de altceva mai bun! Apucă să vadă cum
nemernicii de popândăi, neastâmpărați, după obiceiul lor, se blocaseră în
carapacea ei cea veche! Și se întrebă dacă aceștia știau să înnoate, pentru că, uite! vine un
potop și, de obicei, apele învolburate își găseau cuib exact unde își
înțepenise tocita ei carapace!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu