miercuri, 9 ianuarie 2019

CÂNTEC DIN PUȚUL GÂNDIRII

Foaie verde de sulfină,
Fost-am eu mare găină!
M-am crezut mare mintos,
Până m-au cules de jos!
Am ales, pân-am cules,
De-a rămas, părul, în fes!
N-am căscat ochii, mai tare,
S-a dus părul, pe picioare!
De atât stat de drept,
S-a dus părul, de pe piept!
Și, de-oi mai casca gurița,
O s-arăt precum maimuța
Dată, des, prin răzătoare!
Ah! problemă arzătoare-
M-a pus  naiba, să mă coc,
Și-am, ca barbă, doar un smoc!
De ea, nu știu de ce oare,
Se agață orișicare!
Nu suntem, puțin, netoți,
De ne-au pus, barbă, la toți?
Nu prea am ce pune-n coș,
Da’ vezi Doamne!  - sunt cocoș!
Dar mai sper, că - n noul an,
O s-ajung, și eu,... fazan!
Să îmi trag un pumn în bot-
O să mergem, iar, la vot!
Ura! Ca un bebeluș, mă simt-
Pot să mă prefac! Să mint!
Pot să mă fac de rușine,
La concret - să fac pe mine!
Foaie verde, barabulă!
Tot mai cred că-s mare sculă!
Cine-mi dă o acadea,
Îmi pune limba în proptea!
Om trăi în puf și-n pene-
La alegeri europene!
Și cu gânduri bestiale.
De la prezidențiale!
Foaie verde de castan,
O să fie-un an baban,
Dacă nasu-mi lătăreț,
N-o-ncasa un făcăleț!
Foaie albă, coada vacii,
Iar o să mă ia toți dracii -
Lingușiri, ochi lăcrimați,
Vorbe calpe, inși gușați,
Gene false, milogeală
Și multă miștocăreală!
Fără sare și piper,
Pe la nas, puțin eter!
Am pus-o! Va fi beton-
Apă chioară, cu sifon!

Niciun comentariu: