Am primit observații - ce am cu
bonele? Și de ce mă iau de părinți? De ce am început, în prima parte, cu
studiul educației pro bone și de ce am ajuns la școala din Evul Mediu?
Pentru că am cam uitat în constă educația bebeilor, ne
închipuim, de pe acum, că toți vor fi niște genii, deci nu mai au nevoie de
educație.(Ceea ce convine, de minune, manipulatorilor din umbră!) Nu numai că îi dorim după chipul și asemănarea
noastră, dar ne mai și temem de ei, lăsându-i în plata Domnului, să facă ce
vor! M-a frapat postarea de pe FC, în care părintele era revoltat că profesoara
i-a dat copilul, afară, pentru că a întârziat mai bine de jumătate din oră! Ar
părea un abuz, dacă nu ne-am întreba cum ar fi societatea dacă am întârzia, toți,
la lucru, jumătate de oră! Pentru că, printre altele, școala îl pregătește pe
copil să facă față societății, care, din păcate, nu iartă pe nimeni! Să luăm un
simplu exemplu: e iarnă și cei 20 de angajați așteaptă să vină paznicul, să
descuie poarta. Individul a pierdut microbuzul și întârzie 30 de minute, timp
în care ăia fac cuie! Când ajunge, îl linșează, care au mai rămas și nu au
ajuns la spital. După care sunt concediați sau li se taie ziua! Stupid exemplu,
recunosc! Dar nu era să-l dau pe ăla cu chirurgul, care nu mai ajunge în sala
de operație, polițistul care întârzie în trafic, în timp ce soțul bagă, de 10
ori, cuțitul în femeia care nu i-a încălzit cafeaua!
Cum spuneam în partea I, tema s-a născut plecând de la
întrebarea CUM SE DESCURCAU, ÎNAINTE, PĂRINȚII? Adică acum vreo 40-50 de ani,
când tatăl pleca la serviciu sau la câmp, iar mama avea de făcut mîncare,
curățenie, trebuia să spele, manual, trei lighene de rufe, să hrănească vitele
și să rânească la porci! Asta, dacă nu le făceau și pe astea, după ce veneau de
la serviciu sau de la prășit! Fără scule de menaj, fără mașină, fără mașină de
spălat, robot de bucătărie, aspirator, sapă teleghidată, bandă de furajare și
piscină! Și fără Pampers! Cum alergau părinții și bunicii, pe jos, pînă la
creșă, unde-și găseau plodurile singure, flămânde și cu punga de muci la nas!
Iar când ajungeau acasă, și copiilor le revenea câte un braț de lemne, de
cărat, de dat c-o mătură și de dus olița, afară! Copii, care, atunci când mai
creșteau și mergeau la școală, aveau porția lor de munci agricole, unde învățau
cum se scot și se aleg cartofii, sfecla, porumbul, strugurii, etc (numai la
cactuși, nu erau băgați, deși nu sunt așa sigur!). Copii, care spălau și curățau, în sala de clasă, parchetul, cu bucăți de sticlă, după care îl dădeau cu ceară! Copii, care își
luau doctoratul în ștersul geamurilor cu hârtie de ziar! Copii, care, toamna,
spărgeau cioate, ca să aibă cu ce se încălzi, la școală, acasă, iarna! Copii,
care curățau căramizi și zideau, la 10-11 ani, viitorul atelier al școlii, unde
urmau să învețe să facă un ciocan, piulițe – fluture, sau chiar să împletească
pulovere! Copii, care astăzi sunt întrebați ce au făcut pe vremea comunismului,
de e așa nasol la tânăra generație genială! Și care nu știu ce să spună și nu
îndrăznesc să spună adevărul – au fost copii și, apoi, maturi chinuiți! Cum
generațiile anterioare au fost și mai chinuite, și așa mai departe! Nu ne prea
place adevărul, asta e! Și ni se pare rușinos! Problema e că ascunsul gunoiului,
sub covor, va duce la povestiri cu zâne și feți-frumoși, lipsind zmeii și
căpcăunii! Să nu se mire cineva, dacă peste zeci de ani, se va crede că omul se
trage din laborator, nu din oameni cu sânge, mațe și gărgăuni!
Aveam de gând să continui cu pelerinajul episodic, al
țâncilor, de-alungul istoriei, dar acum mi se pare inutil! Plozii, în Roma
Antică, erau tot ca cei din Troia sau din Constantinopole. La fel cu cei ai țăranilor de la Bobâlna, veniți la răscoală cu tot cu bone! Cum, la Flămânzi, nu nemulțumiții au sărit, ci pruncii neînțărcați, cărora nu le mergea Netul! Și
nu oștașii au făcut independența, ci lăptarii, așa cum, în 1989, bonele au fost
teroriste și au dat cu mămăligă-n dictatură!
Dacă nu ieșim din stadiul ăsta de infantilism, dacă nu
mai percepem flecăreala și râsu-plânsu’, nu cred că vom educa pe cineva! Și, uite-așa, am vrut să vă fac să
râdeți, dar s-a produs o metamorfoză – am revenit cu picioarele pe pământ! Cred
că ne place așa mult ce suntem și că ne place mai mult ignoranța! Așa că fugim de
orice ne cauzează dureri de ombilic, inclusiv cum vor fi generațiile viitoare!
Păcat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu