De-al omorî, cu trudă, privind adiacent.
Și cum veni, năprasnic, frigul, și oasele bocesc,
Deschid telembizorul, să văd ce mai clocesc
Iutacii și mierloii, gheișele și struții,
Să-nvăț ceva dement, din marea noapte a minții!
De parcă suntem, la vrajă, eternii condamnați,
Riscăm să adormim, stupizi și crăcănați,
Uitând televizorul, deschis, până la ziuă!
Și uite-așa, zilnic, frecăm noi apa-n piuă!
Mie îmi plac filmele! Și nu sunt un cinefil,
Și nici nu sar în aer, ca cilul vibratil,
La fimele de groază, făcute de români!
Mai bine studiez dresajele de câini!
Mă uit pe “Fish&Hunting”,
să-nvăț povești fatale,
Cum supraviețuiesc sărmanele-animale!
Căci peștele și porcul, ei sunt asemenea,
Cum e rața pe varză, în cioc, c-o acadea!
Dar ambele-n fripturi, făcute-n foc vioi,
Nu-s fripte îndestul, așa cum suntem noi!
Destul, ca neuronii să-ți tremure-n
gonade,
Cînd vezi cum peștișorul, de solzi,
rapid, se rade!
Se-ncinge focul tare! și se
prăjește, iute,
De! știe fiecare, că de la cap,
se-mpute!
Dar, din păcate, vraja cea bună se înoadă-
Noi știm, asta, cu toții - se
curăță din coadă!
Ca să îți vină cheful, cu chef, să
tot trăiești,
Să ne uităm, o țâră, la filmele americănești-
Tot hoțul, cuțitarul, tot soiul de
golani,
Ajung ca, în final, “eroii”, să fie plini de bani!
Dacă au omorât în masă sau au trăit cumplit,
Se șterge cazierul, căci , vezi! s-au pocăit!
Nu are importanță, dacă e senator, pilos-
Spălat în bani și crimă, se pare
că-i milos!
Efecte speciale, fără un dram de
artă,
Așa ajuns-a filmul – să aibă tristă
soartă!
Făcut să îți ia ochii, lipsit de
consistență!
Fără morală, crud și plin de
violență!
Aș scrie un roman, best- seller, o
enciclopedie,
La câte văd rulând mereu! Întro ipocrizie
Ce-ntrece irealul! Corupe
generații!
Mai vrem un viitor, c-așa false
creații?
Intoxicați cu kitsch-uri și
educați, cu sânge,
Nu am nicio idee, unde-am putea
ajunge!
Și marea păcăleală, pe care n-o
simțim,
E că, la toate astea, și NOI
CONTRIBUIM!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu