Pornit de-un gând shakespearian,
M-am întrebat, întro surdină,
Cam cum e viața de găină!
Fără o lacrimă, pe un curmei,
N-am mai găsit niciun temei
Să cred că fericirea-i oarbă,
Că i s-au pus musteți și barbă,
Să iasă-n târg, la iarmaroc!
Și, să vezi, dragă! ce noroc!
Căci, de atunci, gura nu-mi tace
Aș vrea să știu doar:“Cum vă place?”?
Să fiți mințiti, să vină pinguinii?
Sau să vă-nghită, tainic, doar rechinii?
Să v-avântați, ca vulturul, spre Soare?
Să fiți mușcați de fund și de picioare?
Să mormăiți, ca ursul, lângă miere,
Sau să roiți, dup-un pahar cu bere?
Cu o iahnie de fasole, să vă-ndopați,
Sau doar cu mititei și cu cârnați?
Să adulați, pe scenă-n microfon,
Sau să urlați în baie, prin beton?
Ce-ar - să placă creierul pitic,
Țuica de prune, făcută-n alambic,
Natura moartă, cu un cal bătrân,
Sau, poate, maidanezii fără de stăpân?
Un tomberon, plin ochi, cu pui de urși,
O floarea - soarelui, cu ochii scurși?
Un prepeleac, o stână și-un Grivei?
Ei, frățioare, tu ce naiba! vrei?
În fiecare dintre noi, mai zace,
Un altul, care tot nu-i place!
Și crede că-i de neînlocuit!
Un altul, revoltat și zăpăcit,
Care-și închipuie că (dar fără rost)
În fiecare dintre ceilalți, e un prost.
Și când pornești să fii nemulțumit,
Asta nu-i viață bună de trăit!
Cerșind păreri, de bine sau de rău,
Te-abați de la ce vrea sufletul tău!
Așa că nu băga la cap, șabloane!
Că nu te urcă nimeni, în icoane!
Și cum vă place viața-n creuzet,
Pe fondul unei arii de Bizet?
V-ar place să tot aveți de toate!
Dar bucurați-vă de multă sănătate-
De ai purcoi de sănătate, saci ,
Pe toate-n viața asta, tu le faci!
Tot ce îți place sau ți-ar fi plăcut,
Poate pieri sau poate fi făcut,
Nu îmbrăcat, cu șustă, de Versace,
Ci doar să faceți numai cum vă place!
Trăiți cum vreți, dar, însă, nu uitați -
Pe ceilalți, în
picioare, nu-i călcați!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu