Mama și fiica
adolescentă, în bucătărie:
-Mom! dă-mi și
mie, foarfeca! vreau să-mi scurtez blugii!
-Ce-ți veni? E a doua oară, azi! După ce le-ai făcut
găuri! Mie nu-mi plac, o să răcești!
-Tu vorbești? aia pe care toată lumea o știe ca o libertină?
-Vezi cum vorbești!
- Vorbesc cum vreau, cu pițipoanca mea de mamă! Nu
vorbesc cu tine, rapandulă mică?
- Ce-s cu vorbele astea?
- Am jucat azi, la ora de religie, că n-a venit
popârțacul, jocul ăla prehistoric - FAZAN!
Și e un tocilar la noi în clasă, numai cuvinte din astea,
încrucișătoare, știe, ne-a spart! Nu știam de ce îmi spune tata –“putoare mică”! Mă alintă!
- Taică-tu îți spune așa, când e supărat pe tine și tu
nici nu-l bagi în seamă!
-Așa e el - dacă-i peizan! Că toate vecinele spun că are
balegă-n buzunar! Și nu știu de unde au aflat că pe tine te-a părăsit bunica și
s-a dus în lume! De aia zic că ești o lepădătură!
-Frumos mai vorbești, domnișoară!
-Dacă n-ai observat, am crescut, nu mă mai fă – “domnișoară”, că nu mai sunt demult! Eu mă dau în bărci cu alții mai
mari ca mine, n-o să fiu hahaleră, ca voi! Ieri l-am pocnit pe un puțulache de la
mine din clasă – mi-a zis că-s „divină”! Di vină era el, boschetarul naibii! nu l-a invitat nimeni să-și deschidă masticatorul!
De ceva vreme,
rezemat de tocul ușii, ascultă, nevăzut, tatăl. Nu mai rezistă:
-Tu cu cine vorbești?
- Ah! a apărut și turnătorul!
- Eu sunt turnător, pentru că lucrez întro turnătorie, ca
să poți tu s-o “arzi” pe unde poți! Folosești tot felul de cuvinte, dar mă întreb dacă
știi ce înseamnă fiecare! Tu ai deschis, vreodată, un DEX?
- Nu știu ce înseamnă, dar sună interesant! Ce-i ăla – DEX? Aah! o carte! Mie nu-mi plac cărțile,
că-s groase și grele, nu le pot ține în mână! Și cui îi mai trebuie carte?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu