De sus, din sat, priveliștea era de vis: dealul cu case răsfirate cobora
repede în vale, prin pădurea deasă, până la pod. Dincolo de pod, alt deal se
ridica, la fel de repede, doar că lipsea pădurea. El ținea în spate stâna și
drumul ce șerpuia o vreme, pe malul celălalt, urmând apa fremătătoare, după care
urca către zare, unde își pierdea urma. Un mic colț de Rai, cum spusese
pictorul ce stătuse, vara trecută, aici, ducând apoi cu el peste 30 de picturi
care aveau să-i aducă faima și averea.
Prima oară, au apărut 4 mașini, dintre care una fățoasă
și alte 3, de teren. Dar nici astea nu păreau a fi niște hodoroage pe roți, mai
ales că nu erau înmatriculate pe la noi. Au coborât o mulțime de oameni,
făcându-l pe cioban să se întrebe ce conductă de omenire, s-o fi spart chiar la
ei în sat. Au montat niște corturi și două zile au tot măsurat și însemnat, de
era nea Ilei, ciobanul, care căsca
gura, la ei, să-și piardă oile întro râpă. După care au plecat, iar căprioara
care se adăpa zilnic, din pârâu, a revenit la adăpătoare. Sătenii, care a ținut
sub observație valea și podul, unde erau intrușii, au răsuflat ușurați,
neînțelegând ce se întâmplă.
O lună mai târziu, nu mai puțin de 12 mașini negre, au
invadat valea. Pe pod s-a oprit una fățoasă, din care a coborât un individ pus
pe arcuri, pesemne, din cauza burții care părăsise cureaua. Dom’ ministru venise cu alaiul lui de scutieri, în timp
ce primarul făcea temenele, în jurul
lui, coborât din rabla lui de Opel. Ciobanul se nimeri cu oile chiar lângă
pod, dar nu apucă să treacă – drumul era plin de personaje ofuscate și
tremurânde, cu excepția ministrului, care-și făcea răcoare, cu un contract. Nea
Ilei ajunse, astfel, să fie martor la schimbarea zonei, cu aportul marelui
ministru, plus - la cuvântarea acestuia:
-Locul e bun, vom obține, cu ușurință, banii! Mare
minune, banii ăștia - jumate, finanțare de la stat, jumate, de la UE! Parcul
de distracție de aici trebuie să bată Disneyland-ul, așa că aveți grijă! Iar,
tu cumnate, începând de azi, te ocupi de toate, până se termină! Ori proiectul,
ori banii! Dacă-l finalizăm, de parc se va ocupa fina!
Ciobanul se miră –
ce parc de distracție, pe coclaurii ăștia? Apoi dacă mai sunt în sat vreo 10 -
12 tineri, și ăia cu gând de ducă! Vru să comenteze, dar nu apucă:
-Dă-i dracului pe toți! se răsti ministrelul. Și ce dacă nu trece nicio
autostradă, pe-aici! Uite ce loc frumos, numai bun de-o vilișoară! Facem și noi,
ce-au făcut și cei dinaintea noastră – mușuroaie! Ia să vedem dacă ridică cineva
ciocul!
Nea Ilei îndrăzni să ridice glasul:
-Apoi, locul nu-i...!
-Ăsta cine dracu’ e? se răsti
ministrul, nelăsându-l să vorbească
-Aș
vrea să spun…! mai încercă o dată, ciobanul, dar fu luat pe sus și dus direct
în pădure de către niște mușchiuloși, care uitară să se prezinte.
A
doua zi, nea Ilei primi ordin de evacuare - să-și mute stâna în 48 de ore, că
terenul nu-i al lui!
Șase
luni, la pod fu mare șantier: podul fu lărgit, pădurea dispăru cu tot cu
drujbe, drumul se lăți și el, lăsând zona de lângă el o jale amară - numai
șanturi și gropi. Căprioara fu călcată de un excavator, iar albia pârâului fu
mutată vreo 8 metri, mai încolo, dispărând, în schimb, vegetația care-l mărginea. Apărură niște tranșee, drept
fundații, care se umplură cu apă, la prima ploicică, dar lucrările încetară
subit – lipsă de fonduri! Sătenilor le reveni sufletul acasă – cimititirul scăpa,
deocamdată, de strămutare! Ar fi fost a doua, după cea care se făcuse, când
satul se mutase de pe vale, pe deal.
După
4 zile de ploi abundente, podul se așeză de-a curmezișul, încercând să se țină
c-o mână, de malul ce se măcina. Apele, întâlnind noi obstacole, se ridicară
până la doi metri, peste pod, nivelând gropile pentru fundații. Satul nu mai
avea nicio legătură cu localitățile învecinate, cum nu avea nici cu vreun doctor, polițist sau primar. Colțul de Rai devenise Gaura Diavolului!
Numai
ciobanul reuși să comenteze:
-Eu am vrut să le spun, că de-aia am
mutat satul, pe deal, că ne luau viiturile, dar nu m-au lăsat! Bine că s-a
găsit umflatul ăla să spună că trebuie să se țină de programul de investiții,
fir-ar ei, a naibii, cu programele lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu