Că nu sunt puse-n locul lor, cu toate?
N-a fost nicicând, așa! Atunci respiră
Și caută să nu le faci, și tu, uitate!
De nu - nțelegi ceva, atunci -
întreabă!
De nu primești răspuns, nu-i potrivit
Să știe, cel întrebat! Sau nu-i de treabă!
Mai caută răspuns! Nu te lăsa mințit!
Nu te lua cu vorba și nu mânca cuvinte!
Nu ridica pretenții, atunci când nu ai dat!
Mai lasă și-ntrebarea, care îți stă în minte -
Am răsădit vreodată? Am plâns și am udat?
De vrei să plângi, nu cere aprobare -
E doar o ușurare, după tristeți ce dor!
Cine te-ar judeca, nu-ți va cerși
iertare,
Dar va rămâne trist, fiind chiar sclavul lor!
Nu pierde nicio clipă, din goana după tine!
Nu-ți fugări copiii, ai să regreți curând
Că i-ai pierdut prea iute în timpul ce nu vine
Să-ți mai aducă, de la copii, vreun gând!
Prostii, nu fă ca mine - să dai, la alții, sfaturi!
Trăiește colosal, sublim, în aura-ți celestă,
Renunță la tăceri prea lungi și la oftaturi,
Trăiește-ți viața simplă, onestă și terestră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu