LANȚUL TROFIC

    Dolofana, cu rochia ei lungă și largă, mătura magazinul, foindu-se printre rafturi. Știa că nu sunt camere de supraveghere, deoarece asistase la discuția dintre patron și vânzătoare, mai demult, proprietarul nefiind prea convins că investiția i-ar putea folosi: “-Las’că poliția nu se ia după camere, iar până vine firma de pază, mă trezesc cu magazinul gol!”. Vânzătoarea dădea, aprobator, din cap, dar din alte motive, așa că ideea muri înainte de a se naște. Dolofana nu era la prima ei “vizită“, așa că știa care sunt cotloanele și ce se putea supraveghea – vârâ sub rochie cele mai scumpe cosmetice și-o sticlă de whiskey, apoi puse în coș două pâini și-o apă minerală. Plictisită, vânzătoare nici nu ridică ochii, s-o privească.

”Nu mă descurc cu salariul minim pe economie! Chiar dacă fac economii, nu putem merge anul ăsta, la mare! Să-i dăm drumul planului!” gândi vânzătoarea, dar apoi descoperi că-i lipsesc bani, din casă, și că dolofana i se păruse suspectă - Hoții! Dar tăcu, n-avea rost să facă scandal, ar fi urmat declarații, inventar, fusese și vina ei, că nu văzuse, cine știe ce se mai descoperea! Planul pentru economii putea funcționa, o vreme, și să acopere gaura, care se dovedi nu prea mare - 476 de lei! Numai din încărcarea bonului, îi ajungeau 3 zile! Dacă mai punea și marfa care o băga ea, la raft, trebuia și mai puțin! Păcat că nu lucra cu cântarul, cum fusese când era la piață, cu puțin efort, până a doua zi, la prânz, era și pe plus! Buni clienții ăștia, tot ei duc greul! Se trezi cu patronii, care o anunțară că vor să facă, scurt, un inventar! Care inventar scoase la iveală  o “gaură” de 3.889 lei! “M-a dat în gât colega, mama ei...!”

Patronul, prins între a o da afară și a rămâne fără om, și de a încerca să mai recupereze din pagubă, nu arătă că îi venea s-o strângă de gât – pleacă, nebuna! și nu spune, lăsându-l și-n fundul gol! O convinse să dea o declarație și să se angajeze că va acoperi diferența, juma-juma cu cealaltă, care încă nu știa cum s-a sfârșit ”ciripeala” ei! “ Măcar să mai reduc din pierdere, dacă o șterge!” Nu știa că aia nici gînd, s-o șteargă, de când lucra aici, își luase apartament! “Până mai strâng ceva, să mai bag niște marfă fără facturi!” își făcu planul patronul. Dar se trezi cu poliția economică, pe cap! Bine că nu se apucase prea tare să se vâre-n rahat, așa că scăpă ietfin, c-o amendă și niște marfă confiscată.

După ce plecă, mașina poliției făcu accident – mergea în viteză și-o dolofană se dezechilibră brusc, parcă ar fi vrut să prindă ceva, sărind de pe trotuar! Șoferul viră, n-o putu evita, și intră întrun stâlp, făcând să sară o roată, din impact. Roata sări în tramvaiul care trecea din sens invers, cu atâta forță, că sparse geamul și răni grav doi călători.

În cele trei săptămâni petrecute la spital, nu fu zi ca dolofana să nu se întrebe cum de s-a desprins punga pentru furăciuni, de sub rochie, s-o facă pe ea s-o prindă! Nici n-a prins-o și s-a trezit și cu dosare, că o recunoscuse și vânzătorea, ce era în drum spre casă și care s-a răzbunat pe ea, arătând din care magazin tocmai ieșise!

Auzind de cazul ăsta, un parlamentar luă cuvântul și, din vârful lanțului trofic, declară că legile sunt proaste și că ar trebui să fie mai aspre, uitând că tocmai ce scăpase de-o amendă pentru depășirea vitezei legale!