A fost odată, ca niciodată, o fabrică! Să zicem, de lapte, care, precum mulgătoarea
emerită Joiana, hrănea bebeii și pe părinții lor ne-haliți (încă!). Ei! era fabrică de
lapte pe vremea lui Cizmaru Împărat. După ce acesta a dat ortul popii, fabrica
a mai șchiopătat o vreme, înainte de a
deveni mare brânză. Cum s-a întâmplat în mii de alte povești, din care s-a
scurs zerul, de-a rămas numai cașcavalul, i-a rămas și fabricuței ăsteia,
cămașa mică, după ce fusese privatizată prin metoda MEBO. Pentru cine nu are ținere de minte, se știe că în perioada 1993 - 1996, 28% din
privatizările din România au fost făcute prin metoda MEBO (837 din totalul de
2.905). Iar în perioada 1994 - 1997, profitabilitatea societăților astfel
privatizate a scăzut de la 7,3% la 2,2%, în timp ce gradul de îndatorare a
crescut de la 29,3% la 48,5%. Numai bune de înhățat de către zmeii cei răi și
ciracii lor! Spre aducere aminte, fabrica trecea din tabăra statului, în labele
nespălate ale angajaților, care deveneau acționari, după care ajungea chiar și
șomeri, când măgăoaia dădea în bubițe de faliment, insolvență și alte boli
contagioase.
Cum spuneam, moșia lăptoasă făcea ceva
concurență la mai - marii laptelui și-a brânzei, dar nu venise încă vremea
de-acum, să cadă-n bot, lăsând locul marilor lăptoase ale lumii. În consecință,
trebuia să dispară și, pe locul ei, să apară un depozit sau orice altă fabrică
de confecții, dar nu cu iaurt și Sana!
Fiind prin perioada când
democratița făta pui de ornitorinc, nu s-a prins multă lume cum e chestia cu
cupoanele, alea de le avuse toată populimea, dar de care au beneficiat numai
cunoscătorii, care azi o au mai lungă decât mâna! Averea, bineînțeles! Așa că,
ca să scape de bântuiala dușmanilor și datornicilor, mama ei! de conducere, i-a
convins pe ăilalți, să-și vândă acțiunile, ca să scape de ele, și să înceapă o
viață de basm. Numai că au uitat să povestească că nu toată lumea e egală,
viața fiind nedreaptă, și nu o să primească toți, același preț pe acțiune, ba
unii n-or să primească deloc.
Când s-au trezit cu
chiloții lăsați și fără sutien, s-a iscat o tevatură, dar, în instrucțiunile de
folosire a Mebo, apărea, cu limbă de moarte, că drepturile în Împărăția Cucilor, se
obțin doar în instanță. Fără să știe că cea Curte Domnească și-a încasat partea cu vârf și-ndesat, plus vreo câțiva mâncători de buruieni a Curții! Și-așa a
început Războiul celor Două Rozete, dintre care una spartă!
Interesant e că noii
proprietari ai gâștei cu ouă de inox, avea spatele asigurat de... cineva, al
cărui nume nu poate fi reprodus, fiind prea târziu pentru reproducere. Care
și-a luat partea și-a uitat de fabrică, ceea ce dovedește că era doar un
personaj de basm, ce o duce astăzi, împărătește!
Vagoanele cu echipamente
de inox și alte deșeuri au murit pe o line moartă, după ce n-au mai avut ce să
care, toate fiind vândute la preț de fier vechi reciclat de 6 ori.
Și uite-așa, mirii au trăit fericiți până la adânci
bătrâneți, fără ca Nașii să fie deranjați de vreun Fâț - Laptos! Și cred că mai
trăiesc și astăzi, dar în alte condiții! N-are nicio legătură una cu alta, dar asta e altă poveste! Trăiască Revoluția Română de la 1989!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu