joi, 5 septembrie 2019

FRĂMÂNTĂRILE UNUI PSD-IST DE RÂND!


          Sunt dezorientat – visele mele nu mai au nicio legătură cu ceea ce se întâmplă – moare partidul meu, în care am crezut! Și mi-e frică să spun că sunt PSD-ist, atâta ură s-a adunat împotriva partidului meu! Degeaba vor spune unii – E REZULTATUL  PROPAGANDEI DEȘĂNȚATE, FINANȚATE DE X” SAU DE  ”Y”!, eu văd cu ochii mei și aud cu urechile mele cum “colegii” mei de partid duc de râpâ “cel mai mare partid din România”! E și propagandă, dar e și multă mizerie, pe care o suport și eu, dacă spun că fac parte din partidul ăsta! De ce-am ajuns să mă cert cu copiii mei, pe tema asta, dacă nu sunt decât un banal membru de partid, care plătește cotizație? Și ce dacă am fost prezent la depunerile de coroane, de mi-a înghețat scăfârlia, în timp ce alții stăteau la căldurică și beau vin fiert? Și dacă m-am dus de vreo două ori, la vreo masă festivă, însemnă că sunt vinovat de crucificarea lui Isus? Când n-au mai avut nevoie de mine, ce? m-au mai chemat? De ce se întâmplă azi, nici vorbă! pe mine nu m-a întrebat nimeni dacă e bine, sau nu, să creștem salariile, sau să se dea pensii speciale! În schimb, mă întristez – o mulțime de indivizi, care n-au nicio treabă cu doctrina de partid, sunt aceeași invitați la mici și bere! Nu că aș fi invidios, dar ăștia n-au nicio treabă cu ce se mănâncă în partidul ăsta, au în cap doar muștar.
         Urâtă politica asta – învrăjbește oamenii! Doar că marea majoritate nu beneficiază de mare lucru, sunt doar unii, norocoși, care au! Și de ce au, de ce tot mai vor! Dar nu toată lumea vrea să aibă, cum nimeni nu militează, doar din simpatie! Oleacă de interes, tot există, să fim corecți! Și mai sunt și cei care profită – îngroașă rândurile partidului, să poată ciuguli” ceva! Dar sunt membri de partid? sunt! Nu e numai la noi așa, dar eu nu fac parte din alt partid, așa că nu mă interesează! Mie mi-e rușine că mi-e rușine! N-ar fi trebuit să ajung să spun că mi-e rușine – la urma, urmei, nu sunt eu vinovat de ce se întâmplă, dar ceilalți din jur, nu stau să chibzuiască asta! Pentru ei “Ciuma Roșie”, e și-un câine vopsit de niște copii, în culorile PSD-ului! Și, ca un făcut, cei de la vârful partidului, asta fac – vopsesc câini în culorile curcubeului! Săracii de ei, se plictisesc!
            Nu mă încălzește cu nimic că nici alte partide nu-s mai breze – n-am de gând să mă duc nicăieri, cum fac toți nemernicii ăia, copiind șobolanii care părăsesc corabia, când se scufundă. Ca să trădez, ar trebui să schimb ceva!  M-a bătut gândul, odată, când ai mei” mi-au pus pumnul în gură că vorbesc neîntrebat, dar am fost dezamăgit – unde mă duceam, din start mi-au impus să nu vorbesc decât când mi se spune! Păi, democrația unde-i? Ce democrație, mă deșteptule? hai sictir! e disciplină de partid! Mă doare-n paiș’pe, de doctrina partidului, am văzut că nu se mai ține cont de ea și, mai rău, nici nu se cunosc măcar liniile principale ale ei. De respectat, când se ajunge la guvernare, nici atât! Așa s-a ajuns – demagogie curată și interese meschine! Dinastii de partid, pe lângă care clanurile interlope sunt joacă de copii! Și, foarte urât - dispreț față de opinia celorlalți, indiferent că sunt membri de partid sau simpli cetățeni. Mi-or fi mărit, mie, salariul, dar dacă copiii mei se plâng că nu-i de trăit în țara asta, la câtă mârlănie s-a ajuns, și vor să plece din țară, nu mă încălzește decât puțin – îmbătrănesc și, când nu voi mai avea putere, n-o să aibă cine să-mi dea un pahar cu apă. Cu toți banii de pe lume! Ca să nu mai pomenesc că nici acum n-are cine, sunt săracii copii, obosiți de atâta prostie și intoleranță, de nici nu pot vorbi. Iar de la străini, nu mă aștept să sară cineva, c-am ajuns ca nici cu bani, să nu te ajute cineva! Doar ca să te belească, sare vreunul. Nici meseriași, nu mai sunt, să zici că păcălești pe cineva să-ți repare poarta – mânuiește ciocanul, ca pe pensetă, zici c-a terminat chirurgie, nu 8 clase. Și-atunci, la ce-mi folosește mărirea pensiei, mai ales dacă sar și prețurile? Când or stopa, sau micșora prețurile, va conta, întradevăr, fiecare leu. Așa, doar statul câștigă, din circulația banilor mai mulți! Și ăia cu salarii și pensii mari! Dacă mâine se dublează prețul la roșii, nu mă încălzește o mărire  a veniturilor, de 10%, la ce venituri am eu.
            Sunt dezamăgit de partidul meu! De ridicolul, cu care s-a umplut! Chiar dacă își schimbă strategia, tot nu se mai curăță de păcate, mai ales că și-a adăugat o pată nouă - promovarea prostiei și a incapacității! Promovarea unor personaje cu capul în nori și cu ifose regești! Care fac mai mult rău, decât bine, atât țării, cât și partidului, adică și mie! Ah! să nu uit  -  punem și promovarea tupeului nesimțit!
Cinstit vorbind, cum spuneam, e și vina contextului – nici ăilalți, din alte formațiuni politice, nu-s mai de Doamne -ajută! Dar mi-e teamă că nici colegii din PSD nu vor vota cu partidul și, nefiind altă alternativă, nu vor mai vota, că tot prost, va ieși! Și se fac jocurile, tot după cum vor aia de sus, care-și vor împărți premiile! Uite de asta mi-e ciudă – unde-s oamenii capabili ai partidului, ăia care știau ce aveau de făcut? Au murit sau s-au ascuns, să nu mai vadă atâta indolență și prostie? Sau, pur și simplu, nu vor să se mai amestece, ceea ce e și mai grav – vor rămâne la cârmă doar traseiștii și baronii, să domine haosul?
          N-am decât două variante – să rămân membru de partid și să mă duc la pescuit și la biserică, sau să-mi bag vată-n urechi! Numai că n-am rezolvat problema, am și ochi – trebuie să trăiesc întro țară care, pe zi ce trece, devine mai săracă și mai insuportabilă, datorită felului cum gândesc oamenii din ea! Și chiar dacă dispare PSD-ul, tot bine nu va fi, că rămânem tot cu aceeași oameni și aceleași mentalități, și astea, în continuă depreciere. Uf! cum ar fi să facem cum e cu datul de foc, la câmp – ardem tot ce e politică acum și facem alta, nouă? Dar dacă e mai proastă decât asta, de azi?
            Și, totuși, nu vreau la groapa neagră a Istoriei, acolo unde zic unii că va ajunge PSD-ul! Eu vreau doar o Românie fără golănisme și mitocani, fără profitori și trădători de neam, fără...! Vreau cam multe, dar asta am învățat în ultimii 30 de ani – ceri mult, ca să primești puțin! Iar eu nu vreau decât stau aici, împreună cu ai mei și să nu mă mai strângă-n spate!  Merg până acolo - jur că mă voi schimba, dacă lucrurile se vor schimba, și ele, intrând pe făgașul normal! Jur să muncesc din greu, să nu mint, să-i respect pe cei din jur, să nu fur și să nu fiu invidios, dacă și ceilalți vor face la fel! Amin!

Niciun comentariu: