Din ultimele mele descoperiri arhe - ologice, reiese că nu tot ce zboară pe
rețelele de socializare, ne mai mănâncă...! Ba aș putea spune că, dimpotrivă,
un fel de selecție nenaturală stăpânește totul, deși fiecare dintre noi crede
altfel, că-i cel mai bun și cel mai isteț!
Bașca eu!
Cu toate astea, mă simt ca o prostituată abuzată și
părăsită în deșert! Vă închipuiți - un Arici dezavuat, prostit de singurătate
și tembelizat de soare, scoțând cracul pe Șoseaua de Centură! După ce și-a
epilat țepii și s-a frecat cu cremă! Dar nu pentru că m-a bătut soarele-n cap,
mă simt ca o ștoarfă bună de lipit afișe, ci pentru că mi se pare că n-am găsit
esențialul!
De aceea, vreau să le
mulțumesc (n-am făcut-o demult!) ultimilor mei prieteni! Tuturor celor care mai
citesc inepțiile mele, după refuzul meu de a mai folosi intensiv Facebook-ul! Nu sunteți mulți, dar sunteți importanți pentru mine! E cineva din State, uimitor
de aproape de mine, n-apuc să postez, că și citește! Să ne trăiești, frate! Nu trebuie și nu pot să
trec peste consecvenții mei prieteni, fără de care m-aș fi împușcat, cu pixul,
demult. Așa cum nu pot să nu le mulțumesc celor care-mi dovedesc că nu muncesc
degeaba, cum își închipuie unii. Pentru că n-am insistat vreodată de tema asta,
am să ies din vizuina mea și am să explic răspicat, care este viziunea mea – că
putem învăța indiferent de vârstă, religie, rasă, sex turbat, animale de
companie sau rude decedate, care ne bântuie. Că putem, la orice vârstă, să ne
schimbăm și să devenim mai buni! Că putem să-i privim pe ceilalți în ochi și să
ne spunem că, indiferent ce păcate ne rod, putem să transmitem și altora, un
mesaj – fiți mai buni, mai iertători și mai atenți! Zilele trecute m-am convins
– mă înșel!!! Nu vrem să fim mai buni, mai iertători și mai înțelepți, vrem să
ne dăm mari că suntem mai jmecheri ca alții, săracii!
Tot pentru că am observat
că mă con-cu-fundă unii, cu umbra lui Zamolxis, trasă la rindea, țin să-i asigur că eu nu copiez pe cineva, nu iau
postări de pe net și nu plagiez pe nimeni. Dacă mă suprapun cu cineva sau par
a-mi însuși cuvinte de-ale altora, n-o
fac cu intenție, dar pot să jur – postările mele pot fi (prea puțin) influențate din exterior, dar
interiorul e al meu - 100%! Deci – EU MUNCESC, CÂND SCRIU! NU FUR ȘI NU MĂ
UMFLU ÎN PENAJ, dar nu pot spune că nu-mi pasă de efectele celor ieșite din bibilica mea! Cum ar fi audiența! Și m-am săturat să tot miorlăi, să aștept să
sară prietenii mei – cititori, cu ouă stricate sau varză murată fleșcăită, dacă
ies din matcă și dau chix! Nu știu și chiar nu vreau să știu cărui fenomen trebuie să-i mulțumesc
pentru lipsa de interes vis-a-vis de lucrăturile mele, dar, uneori, cred că s-a
văzut, îmi vine să scriu prostiuțe ieftine, ușor digerabile, mult mai plăcute
suflețelului. Dar atunci s-ar alege praful de Arici, n-ar mai înțepa nici cât
blana oii! De aceea mă simt ca o prostituată bătrână, care nu trezește nicio o
mumie. Pentru că speram să rămân una frumoasă, de lux!
Iată de ce îmi iubesc
puținii prieteni – mă fac să uit de cum mă simt! Întro lume atât de nebună, e
greu să fii normal! Sau să definești normalitatea! De aceea, să fim cum om fi,
dar să ținem aproape!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu