CONDIȚII PENTRU O VIAȚĂ LINIȘTITĂ!

N-am avut vreodată prejudecăți privind viața fiecăruia dintre cei cu care am lucrat! Pe care i-am cunoscut sau care mi-au fost chiar prieteni! Fiecare, cum își așterne, așa doarme!

Mai demult, povesteam despre un vecin, fost coleg de joacă, care a făcut pușcărie. Care s-a apucat, pe vremea lui Ceaușescu, să fure butelii de aragaz, împreună cu alții. Nu i-au prins pentru cele 28 de buc butelii, ci pentru o învinuire de viol, unde domnișoara a mers singură, de bună voie, având antecedente! Nu ca în cazurile recente, unde nu chiar toate au mers de bunăvoie, au fost puțin forțate, dar nu contează, lumea vorbește și judecă! Dacă nu i se întâmplă lui, e bine, are păreri!

Cum spuneam, vericul a ieșit din pârnaie și toată lumea îl ocolea ca pe un ciumat! Nici nu știu dacă mai știe cineva ce e un ciumat, dar nu contește, Jean boxează! Azi vreau să amintesc de un alt individ, cu care am colaborat și care mi-a făcut niște” bucurii”, dar, când am auzit că l-au săltat, nu m-am sfiit să-l sun, deși erau destule urechi vârâte-n telefonul lui. N-a răspuns, nu l-am văzut mulți ani, după care a revenit prin oraș, unde își vede de-ale lui. Dacă își vede de-ale lui!

Deci, viața lui particulară nu mă interesează, dar să nu mă puneți să trec pe partea cealaltă, când îl văd, că nu pot, indiferent ce crede lumea despre pușcăriași, ei rămân oameni, mai buni sau mai răi, dar oameni! De ce să nu vorbești cu ei, n-ai limbă? Mai ales când cunosc o mulțime de exemplare, care n-au făcut pușcărie, pentru că nu s-a găsit închisoarea, care să semene cu Iadul, special creată pentru ei.

Vreau, însă, să vă povestesc partea interesantă din viața lui, nu aia, de după gratii!

A fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi, nu ne-am mai tâmpi, un erou de la Termocuple, pardon, de la Termo-pile, care cumpărase o fabrică și nu știa ce să facă cu ea. Jartiere, nu se mai purtau, că și-o punea la ciorapi! Brânză, nu dădea, c-o păștea, ca un cioban! Gume pentru praștie, avea, nu-i mai trebuiau, că o întindea, ca pe gumilastic!

Pe atunci, murea după fete! Tinere, voioase, parțial sănătoase! De preferință, puștoaice! Care l-au păpat de bani și l-au vârât la mititica!

Lui îi căzuse cu tronc o judecătoare, ulterior spaima corupților și delicvenților! Și cum el era, încă, băiat de treabă, cu inclinații la magistrați, se zvonise ceva de-o nuntă. Care zvon se tot lungea, era îndoit cu apă, devenise pișoarcă! Curios, și eu, ca orice pisică curioasă, mă întâlnesc cu el și-l întreb dacă zvonul are vreun temei legal sau e doar varză, fără carne.

- E treabă serioasă, dar există o problemă - nu vrea să mă lase și la alte femei, cum fac bărbații!

Mi-am dus mâna  la gură și în toate părțile - care femeie e așa țicnită, să accepte, înainte de căsătorie, pactul cu diavolul, care vrea și la femei? I-am spus că-i tembel și l-am lăsat în ale lui!

Câțiva ani mai tărziu, iată-l însurat c-o dămuță tinerică, care îl capsează c-un plod, chestie pe care el și-o dorea încă de când făcuse 40 de anișori. Îl văd în parc, mândru de fiul lui, căruia îi luase ditamai mașinuța pe baterii, în care puștiul stătea precum musca bețivă, întrun acvariu! Întrebându-l dacă e fericit, taică-său răspunde că DA! e fericit, mai ales că înțelegerea funcționează! Curios, care înțelegere? Aflu că, înainte de căsătorie, se înțeleseră că fiecare are viața lui privată, în care celălalt n-are niciun amestec. De exemplu, el e liber să facă afaceri, să circule și să se ducă la muieri, până seara, când intră în schimbul III! Adică, el stă cu bebeul, iar nevastă-sa o tulește în oraș, treaba ei, unde, important e să aibă, amândoi, grijă de bebeu, care va crește mare și înțelept, nu ca ceilalți muritori!

Oi fi, eu, fără prea multe prejudecăți, dar asta m-a lăsat mască de pinguin, cu bucle!

-Și nu ies scântei? întreb, ca un ratat, ce sunt.

-Ei! a fost, la un moment dat, o problemă - vroia să fugă cu amantul și să-mi ia și copilul! Noroc că nu sunt prost, aflasem de tip și-l supravegheam, așa că l-am prins înainte de a-și face porumbeii, bagajele! Ei i-am spus că-i liberă, dar fără un ban! Dar și fără copil, ăla-i al meu! N-au mai fugit, mai ales că i-am dat boului, niște bani! S-a prins, că e un pârlit! De-atunci, vine tipul pe la noi, mă tapează de bani și pleacă! Nevastă-mea mai iese, pe furiș, cu el, dar să n-o vadă lumea, c-o mănânc! Pot să facă ce vor, numai să nu râdă cineva, în spatele meu, sau să pățească copilul, ceva!

Cât a fost la pușcărie, nevastă-sa i-a ținut afacerile și copilul. Când a ieșit, le-a găsit, cum le-a lăsat! Sau cam pe-acolo! E drept că femeia avea jdemii de ochi ațintiți asupra ei, dar s-a purtat onorabil, n-a zis lumea mare lucru despre ea!

Și azi mă mai întreb, cum sunt poveștile astea, cu final fericit? Și cine anume gîndește corect și cine, nu? Nu cumva suntem lupi moralizatori, care fac pe ei, în flori?

Nebănuite sunt căile Domnului! Și mulți au mai sărit gardul!

Dar dacă tocmai modele din astea, fac fericirea? Dacă ne înșelăm, cu toții, crezând că modelele noastre sunt corecte, iar ale lor, nu? Dacă e invers? Poate că fericirea nu poate fi totală, în absența nefericirii! Sau poate că s-a întors lumea cu dosul, în dos, de vedem numai dosul, cu dosul?