LEGEA LUI OM!

       Nu e nici o greșeală - înainte de asta, îl chema, încă Om! Pavel Om, mai exact! După aia, i-au spus, simplu, Pavel!

        Pavel moștenise, de la bunică-său, două hectare de teren, cocoțate pe un dâmb, prin care trecea gârla. O bucată bună de teren era, pur și simplu, aproape orizontală, acolo își organizase proprieterul, hogeagul! Și tot pe bucata aia, avea loturi cultivate cu mai multe, din care făcea bani frumoși!

        Cu vreo zece ani în urmă, lui Pavel îl trăsni prin bibilică, că ar fi bine să-și facă un iaz, cu pește, dacă tot avea apă la dispoziție. Așa că puse 9 zdrahoni la treabă, care săpară ditamai iazul, în care curgea pârâul. Săpatul și munca nu duraseră puțin, așa că vecinii observară că, în loc de gârlă, acum curgea un firicel de apă, cât o coadă de lopată!  Cum aveau, și ei, grădini de zarzavaturi, lipsa apei nu era chiar de neglijat!

Pavel se trezi cu ei, la poartă, dar nu puse la suflet, tocmai ce se bucura de rodul muncii lui, din anul în cauză, ce promitea să fie un an bun, pentru punga sa. Degeaba încercară să-l convingă, că iazul lui le secase, lor, veniturile, Om al nostru o ținea pe-a lui - e terenul său și apa trece prin el, deci e tot a lui!

La judecată, câștigă Pavel Om! Și iazul, cu tot cu gârlă, rămase al lui! Dacă ploua, apa din iaz curgea peste mal, încetișor, și vecinii aveau, și ei, parte de ea.

Pavel se îmbogăți și deveni, din mândru, trufaș! Dar, având în minte o idee, se purta ca și cum nimic nu l-ar fi schimbat, era tot vorbăreț și glumeț. Dorința sa ascunsă, de putere, îl provocă la dans, și candidă la postul de primar, pe care, chiar spre mirarea lui, îl și ocupă două mandate.

Nu ar fi fost nimic de povestit, dacă lui Pavel Om nu i s-ar fi aprins călcâiele, după Aristița, nevasta șefului de post, pe care începu s-o urmărească, cum urmărește ogarul balega de vacă. Femeia nu răspunse avansurilor și lichidărilor lui, dar nevesti-sii nu-i plăcu moaca sa, trasă la rindea după fundul Aristiței. Pavel se trezi urmărit de ochi dușmănoși, chiar și-n pat!

Ziua nefastă a debutat cu ruperea osiei la Audi-ul Primarului, în timp ce ogărea după mașina Aristiței! Rămas în mijlocul câmpului, tocmai se întreba ce naiba face femeia aia, în mijlocul ariei, când se porni o vijelie și-o ploaie, de nu-și vedea nici sprâncenele! Constatată ca fiind cea mai urâtă rupere de nori, din ultimii 36 ani, ploaia umplu șanțul în care poposise, umplând mașina cu apă, mâl, broaște și Paveli furioși. Ca să fie tacâmul complet, 5 minute bătu cu grindină, cam de mărimea nucilor pentru dulceață, astfel că, atunci când se opri, dinții lui Pavel refuzară să înceteze clănțănitul! Cât despre mașină, pe lângă faptul că nu se mai cunoștea culoarea, arăta de parcă fusese ciocănită cu picamerul!

Arzătorul primare Om nu se răcori îndeajuns, așa c-o spurcă, în loc de Aristița, pe nevastă-sa, că-și găsise, în ziua aia, să stea acasă și să-și dea în cafea!

Făcu mai mult de două ore, până ajunse în sat, pe jos, unde găsi lumea adunată, apa intrase și-n casele oamenilor, iar un tractor de pe șes, stătea cu roțile-n sus, cum îl rostogolise furia apelor. Din fericire, nu fuseseră victime omenești, dar multe animale și orătănii urmau să îngrașe terenul din vale, din fața satului.

Lui Om nu-i trecu, nicio clipă, prin minte, că iazul lui fusese locul unde gălețile de apă, din cer, căzuseră cel mai tare! Abia după ce văzu vreo doi ciortani, zbătându-se în mâlul revărsat, se întrebă de unde-i peștele! Apa venise, cu putere, din deal, se ridicase la peste 1 metru, peste pod, sub pod fiind adâncă de peste 4 metri! Venise brusc, dinspre iazul lui Pavel, intrase pe uși și pe ferestrele deschise, spărsese câteva geamuri și umpluse un ceaun cu peștisori! Apoi, dispăru!

Pe locul iazului, nu găsi decât niște copaci aduși de ape, din deal, și niște oi moarte! Cât despre pește, doar amintiri! Ferma din josul iazului nu mai avea ziduri, iar porcii zăceau înecați, tot în mâl!

Fire dură, Om nu-și smulse părul din cap, nici nu prea avea ce, dar suportă cu greu ocheadele și rânjetele consătenilor, mai ales ale vecinilor cărora le tăiase apa!

Când îi aduseră și mașina, din câmp, constată cu stoicism, că nu mai avea acte, intraseră la apă! Iar când află că era cel mai prejudiciat, dintre toți, un pic de salivă i se strecură în colțul gurii încleștate. Un cor de îngeri fredona, în mintea lui, ceva cu restless în peace, așa nu nu garantă că sunt îngeri! Își aminti că fusese avertizat, de firma de asigurări, că aspectul nu intră la despăgubiri, iar despre ajutor pentru zone calamitate, nici vorbă, terenul lui fusese declarat necultivabil, să nu plătească impozite!

Ziua nefericită s-ar fi terminat așa, dar trebuia cireașa de pe tort - fu înformat că trebuie să trimită o mașină, s-o recupereze pe Aristița și pe un flacău, de printro văiogă, unde fuseseră descoperiți goi, după spusele lor, apa luându-le hainele!