Iar ai dat drumul la câine!
Bietul animal, netot!
Mi-a rupt florile, de tot!
Când aveai cocoș, găini,
Mi-ai vârât, în suflet, spini!
Ciuguleau, printre zăbrele,
Din răsădurile mele!
Când, pe toate, le-ai tăiat
Peste gard, mi-ai aruncat
Penele și-un pumn de sare!
Să fac, dracului! mâncare!
Vecinică, câți curcani
Scandaloși și dolofani,
Mi-au sărit peste pârleaz!
Și mai zici, că ai obraz!
Nevestica mătăluță
Seamănă cu Aghiuță -
Una-două, nu-i rușine,
Este, în cireș, la mine!
Clar, gutui, nu prind, de leac!
Le ia fiu-tău, un drac!
Fiică-ta, puică drăguță,
Mi-a tăiat coada, la mâță!
Lângă gard, porcii ți-i crești!
Și, în ochi, mă mai privești!
Ies la umbră, pe o bârnă
Și îmi pune, net, a scărnă!
Vreau să dorm, cu sforăieli,
Și aud doar grohăieli!
Îți arunci zoaiele-n curte!
Numai a săpun prost, pute!
A hazna! A porc mistreț!
Și tu, crezi că ești isteț!
Musafiri? Nu vine oricine!
Că nici Moartea, nu mai vine!
Nu mai știe, să se poarte!
I-ai mutat, nasul, la spate!
Vecine, dragă vecine,
Uită-te-n obraz, la mine -
Pacea, azi, am îngropat,
Că ești greu de suportat!
Ți-am hrănit, săraci de ei,
Cu acid, cei porumbei!
Pentru flori, eu nu decid -
Ți le-am dat cu ierbicid!
M-am gândit, că în ăst fel,
Să te măntui, în duel!
Și constat, și mi-e rușine!
C-am ajuns, să fiu ca tine!
Precum câinele turbat!
Precum prostul îngălat!
Asta-i vrut? Să ai pereche?
Dup-o socoteală veche?
Asta ai dorit să-mi spui -
Să moară capra vecinului,
Dacă a murit a mea?
Dar, mai bine, n-am putea
Să mâncăm doar capra ta?
Așa-i gândită, la românii hoți,
Să moară caprele, la toți!
Sau, mai ghebos! vecinii, prin șicane,
Să moară, toți! Să le iau caprele orfane!
Vecine, ai sufletul pitic, și ochii, răi!
Pe lume, numai tu, exiști! Și doar ai tăi!
Ai gura mare și-un dinte ascuțit,
Opus la tot ce - ar trebui iubit!
Zic, omenește, că-ntro bună zi,
Mă tem că Cerul te va pedepsi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu