ȘANTIERIȘTII

   Bebelușul se trezi  brusc, scăpându-se pe el! Crezu că s-a trezit, din nou, în burta mamei, când aceasta asculta heavy metal! Nevoia de a urina fu înlocuită cu o defecație corespunzătoare zgomotului asurzitor de - afară! Simți că e în stare să facă, așa, alice pentru pușcă, tot îl auzise pe taică-său, că vrea să se ducă la vânătoare și barem cu muniția să vină înapoi, că mistreții nu vroiau să stea la împușcat!

Zgomotul o trezi și pe mamă, părul de pe ea refuzând să se dea bătut și să se așeze la locul lui. Când se zări în oglindă, avu un șoc - arăta mult mai bine, după ce băgase degetele în priză, acum 3 ani!  Toată noaptea nu închisese un ochi, bebeului îi dădea dințișorii, iar lui bărbată-său, ochișorii! Jurase să nu se trezească pînă la prânz, pentru că cel mic era și el obosit, avea să doarmă neîntors! De la țâță! N-a avut noroc, era ora 8.32 dimineața și ziua promitea să fie una lungă, obositoare și cârâitoare, după zgomotul de-afară! Dacă băga capul, în frigider, avea, oare, șanse, să adoarmă la loc?

Nea Gălușcă se afla în repaus - suferea de Parkinson, dar, din cauza trepidațiilor, de la zgomotul de-afară, nu mai bâțâia din cap, renunțase! Se uita prostit la bibelourile adunate timp de 30 de ani, cum dansau pe dulap și pe etajerele confecționate de mânuța lui. Gemu, gândindu-se că vaza de cristal ar putea crăpa, cum crăpaseră, deja, ceșcuțele de porțelan, aduse din China, cu vaporul.

Coana Vica, nevastă-sa, își vârâse în urechi un pachet întreg de vată și stătea în dubii, dacă n-ar trebui să pună și două perne, deasupra! Era foarte nervoasă, se opărise cu ceaiul de dimineață, tocmai ducea la gură ceașca, când se pornise bârâitul de-afară! Convinsă că e cutremur, se ascunsese sub masă, dar bărâiala nu încetă, așa că trecu la scenariul apocaliptic – al treilea răboi mondial, provocat de Korea de Nord! Vru să-și facă valiza, dar nu găsi cheița, cu care încuia valizoiul, și-n care își ținea cerceii de aur și trei perechi de gogoșari.

Mihu și Zizi abia așteptau să-și bea cafea pe terasa de la Americanu’! Nu putuseră s-o bea acasă, se treziseră fără apă, iar se lucra la instalații! Mihu, nebărbierit, simți că-l mânâncă fața, nu era obișnuit cu păr pe maxilar! Sughiță când începu bârâitul, iar lui Zizi i se strepeziră dinții! Liniștea după care tânjeau, pentru o zi fenomenal de grețoasă, fu ruptă în bucăți și aruncată în canal! Mihu vru să-și dea ochelarii jos, dar, din cauza zgomotului, își vârâ degetul în nas! Zizi vru să termine, de dat cu ruj, dar gălăgia o făcu să-și proptească rujul - n obraz!

Toate astea, din cauza șantierului apărut devreme, în acea dimineață, opera masculină a unei echipe de lucrători, de la drumuri, care săpau o groapă în drumul tuturor! Echipa, formată din 14 membri, admira truda lui nenea cu picamerul, comentând diversele faze ale săpăturii! Șantieriștii, impasibili la zgomotul sculei, fură la fel de impasibili și la apelurile celor din blocurile învecinate, unii abia veniți de la muncă! Ei aveau treabă! că pentru asta erau plătiți, nu să țină cont de toată prostimea! Strigătele, urletele, zisul de mămici, implorările, toate fură absorbite de zgomotul nesănătos de tare, dar semn al muncii constructive, creative și de interes public!

La ora 12.00, zgomotul încetă! Echipa se volatiliză, lăsând o groapă de 2 m, pe 3, adâncă de 37 cm! Semnalizată cu două cârpe roșii și trei crengi puse cruciș! După colț, numai bună de intrat cu mașina-n ea, la viraj fără vizibilitate! Drumul, blocat pe ambele sensuri, stătea cu deștu-n gură, nu înțelegea de ce nu circula nimeni pe el!

Vecinii evenimentului răsuflară ușurați – timp de două săptâmâni, nu-i va mai deranja picior de șantierist, tot orașul fiind numai gropi și semnalizări cretinoide! Convinși că ce-a fost greu, s-a făcut, mama și țâncul trecură la fapte, revenindu-și tot cu greu. Coana Vica zăcu la psihiatrie câteva zile, după care o internară-n ospiciu. Lui nea Gălușcă nu-i mai reveni bâțâiala, dovedindu-se că orice lucru are importanța sa benefică!

Mihu și Zizi au renunțat la cafea, din două motive - apa și groapa! Au înțeles, în sfârșit, că abuzul de cafea se termină la groapă!

 Primarul n-a aflat nimic, până ce n-a aflat că viceprimăriței i s-au rupt bieletele pe față, încercând să treacă de un asemenea exemplu de muncă la greu! Sărind, cu mașina proprie, peste crengi! Fiind din alt partid, s-a făcut că ninge, lui nu-i trebuia opoziție! Viceprimărița nu l-a iertat niciodată, își rupsese cea mai bună pereche de ciorapi, vrând să iasă de sub airbag-uri! Doar îi cumpărase cu banii din salariu, nu erau niciun cadou!

Consilierii locali aveau vată-n dinți, nu era problema lor, să astupe gropi, ci să le facă-n buget! Asta până în ziua în care, vrând să iasă din case, constatară că nu mai existau drumuri, ci gropi! Nesemnalizate, ca de obicei! Revoltați, cerură convocarea unei ședințe extra-ordinare a Consiliului Local, în care să se analizeze ce-a făcut, în pantaloni, bebelușul, când s-au apucat șantieriștii, de treaba mare!

PS Dragă dom’ Primar! Vă rugăm să nu mai reparați străzile, că nu mai ajungem la serviciu! Rămânem doar pe tușă, cu munca asta făcută în dorul Lelii și-a Pielii! Sau puneți-i să semnalizeze cum trebuie, că n-am benzină de ocolit pe șoseaua de centură, care a căzut în groapă!