CUI ÎI PLAC FLORILE CARNIVORE, SĂ ȘI LE IA ACASĂ!

Cuprins de o porție de sado-masochism, Relu se refugie într-o florărie, cu gând să-și umilească nevasta, pentru a n-a oară, biata credea că iar uită că e ziua  căsătoriei lor!

De data asta, nu mai nimeri fătuca plină de nuri, pe care o găsea de obicei, ci chiar pe patron, un tip cu față de fachir, gât de girafă și creier de ornitorinc. Acesta, care, de dimineață, nu vânduse nici măcar un mănunchi de coada calului, vederea lui Relu îi cree senzații tari și poftă de clientelă:

-Ați venit la fix, tocmai ce-am descărcat un lot de plante nemaipomenite, n-ați văzut în viața dumneavoastră așa minuni! Aici avem minunata DIONAEA MUSCIPULA, care stă lângă o DROSERA AFFINIS superbă!

      Lui Relu denumirile îi stârniră glanda mamară, lui nu-i plăceau florile, de nici o culoare! Plus că vorbărețul nu avea în intenție să se potolească și scăpă hățurile:

     -Cu vânzările din zilele astea, nu mă mir că am intrat serios, la apă, ca o BYBLIS AQUATICA! Apariția dv, demnă de o AIDROVANDA UNICA sau INOPINATA, mi-a creat senzația de DROSERA  INTRICATA , BULBOSA sau PILOSA! Că numai dacă ai pile, nu mai ești DROSERA ORBICULA ori PALLIDA!  Precum viața în DROSERA OCCIDENTALIS, degeaba noi gândim la INSOLITA, că nu ne căpătăm cu VILLOSA, nefiind prea SUBTILIS. Cu atâta ULTRA MAFICA, toți repetenții făcuți doctori la apelul de seară, obișnuiți cu ZIGZAGIA, MINIATA pe Dumnezeu, care ne-a pedepsit trimițându-ne pe SOLARIS, să ne lase fără LANATA!

Nu mai vorbim de DROSERA BANKSII, știm cu toții unde ne-au dus ratele! Ah! CHEFALOTUS FOLLICULARIS! cum m-am trezit în  DROSERA SALINAS, și mult prea STYLIDIUM DEBILE și INSENSITIVUM! De prea multă vreme ne trezim că primim STYLIDIUM CARICIFOLIUM, că ne arătă GLANDULOSUM și CURTUM!  Ne doare FALCATUM,  de atâta INDURERATUM, ne-a ieșit LIMBATUM afară, din grămezi de MARGINATUM, INUNDATUM, SPINOLOSUM! Când trebuie să plătesc taxele, văd că am ieșit pe MINUS și mă simt NUDUM, ARTICULATUM și BICOLOR! Degeaba înjur DELICATUM, tot mie mi-e rău, pentru că sunt PINGUICULA VULGARIS! Oh! NEPENTHES AMPULARIA, nu mă mai descurc cu atâtea floricele TRUNCATA, că ne BELII ăștia, de n-a mai rămas decît HIRSUTA, în timp ce ei DANCERII, numărănd ARGENTII! Așa e când sunt unii cu LINGUALATA,  ne lasă fără SANGUINEA, că ei au multe TENTACULATA!

- Bre, omul lui Hristos! Nu vrei să te stropesc cu apă rece, să te răcoresc nițel? Că ți-a ieșit fum din scufia de mărgăritar! Ce tot bolmojești, acolo, că n-am înțeles mare lucru, din ce spui?

- Scuze! Tocmai ce-am primit un lot de plante carnivore și mă documentam! Ce doriți dumneavoastră?

- Dacă tot ai pomenit de plante carnivore, vreau și eu, una, să scap de soacră-mea! Dacă ai una mare, cât să înghită o vacă bătrână, călare pe-o batoză, sunt omul tău!

Relu tăbârci buruiana achiziționată, bucuros că nu-i muierea acasă, s-o vadă și să nu iasă surpriza! Namila verde, cu flori roșii, abia încăpu în sufragerie, ocupând un loc serios, mult mai mare decât sperase. Obosit de lupta cu planta, Relu se întinse pe pat, aducându-și aminte că nici noaptea trecută nu dormise, din cauza celor șapte muște și 21 de țântari, lăsați să intre, de familia sa aiurită. Și doar le spusese că nu se răcorește în casă, dacă deschid, pe lângă ferestre, și ușile!

 Se trezi întro liniște nepămâmteană, cu care nu se mai întâlnise de vreo 20 de ani, de când se însurase! Niciun bâzâit, zbor planat, pișcătură sau mișcare nepermisă! Nu zău! chiar își făcuse planta carnivoră efectul? Nici urmă de furnică, muscă, țântar, acoperit sau altă târătură! Trai, neneacă! își zise și adormi, mulțumit, la loc!

Seara, Mădă, nevastă-sa, se miră - Relu nu ajunsese, de la bere, acasă! Iar uitase de aniversarea lor! Ceva nu era, însă, în regulă – casa părea mai goală decât de obicei! De exemplu, unde sunt ciorapii murdari, aruncați sub pat? Sau canarii? Cine îi eliberase? Cine a strâns mâncarea câinelui și i-a dat drumul, nesupravegheat, afară?

Abia când zări pantofii maică-sii, lângă cureaua lui Relu, femeii îi veni rău – se întâmplase ceva groaznic! Și ce tot molfăia  planta asta de doi metri?

La înmormîntarea simbolică, primarul ținu să-i mulțumească:

-Dacă nu era floarea dumitale, multe necazuri mai aveam! După ce-am pus-o în sala de Consiliu Local, am scăpat de griji, nu mai are cine să-mi blocheze proiectele! Iar săptămâna viitoare, o duc la Ajutor Social!