ÎN VITEZĂ!

-Toată viața mea am fost în viteză! De mic! povesti Licu celor adunați în fața lui. - Nici nu am ajuns bine, pe lumea asta, și am  și băgat viteză! De fapt, mai corect ar fi să spun că nici nu evadasem din..., când m-am grăbit să mă nasc! La 6 luni și-o țâră! Nici când eram cât o ceapă degerată, nu eram cuminte, m-au ținut luni sub supraveghere, nu creșteam deloc, dar eram cam repezit!

- Nu erai cu limba scoasă, la asemenea performanță? îndrăzni unul să-l întrebe.

- Nu, că le-am făcut mucii, cravată, la doctori, iar pe asistente le-am făcut să-și dea demisia, cică n-au mai văzut sfredel cu buric! Nici la școală nu stăteam cuminte, au trebuit, la o inspecție, să mă lege fedeleș și să mă folosească, la istorie, drept material didactic, eram  pe post de mumie! Directorul a fost anchetat, n-a vrut să spună cum a făcut rost de o mumie adevărată, iar lui i-a fost rușine să spună că nu mai avea mult  și mă împăia, numai să stau, naibii, cuminte!

La muncă, unde era forfota mai mare, sigur eram și eu! De exemplu, când trebuit să meargă cineva la cros, m-au trimis pe mine, să iau premiul cel mare! Tot așa, și la marș, și la câț, și la cursa cu obstacole! Numai la avansări, nu! cică nu stăteam locului, o clipă! Numai cei care stăteau cuminți în banca lor, aveau avansare și salariu mai mare! Nu mă supăr așa ușor, nu m-am supărat nici atunci! Nu poți să le ai pe toate! Eu am viteză și-i de-ajuns!

-Înseamnă că le-ai făcut pe toate în viteză, atunci ai tot ce-ți trebuie? se miră, pe gură, altul.

-Mai puțin coarne și gheb. Dacă stau mult și gândesc prost, le am și pe astea! Și nu de ieri, de azi, dintotdeuna! Cum spuneam, viteza m-a făcut vânător! Ei! nu chiar vânător, doar puțin braconier – am încercat să vânez iepuri! Pe primii 214, nu i-am văzut decât din spate, mai precis, din coadă! Apoi am citit undeva că poți să faci o capcană inteligentă - sapi o groapă de 80, pe 80, adâncă de 190, te bagi în ea și imiți glasul morcovilor! Acolo m-a suprins viitura, nici n-am apucat să fug! Din viteză, m-am prins de coada ursului care tocmai fugea din calea apelor, și m-am scos! Apoi am bătut recordul la viteză, al naibii urs, era campion la o mie metri tufișuri!

Asta m-a lămurit - nu eram bun de vânător! M-am apucat de crescut curcani! Fugeau curcanii, după mine, de fiecare dată când săltăm rufele de pe sârmele vecinilor! Iute, cum sunt, nu m-au prins decât hingherii, pe când dormeam, beat, întrun șanț! O biată confuzie!

Cineva mi-a dat ideea să cultiv mac, că ăla nu fuge nicăieri! Primele mac-mac, adică rățuște, n-au vrut să stea cu mine, pe motiv că măcăi mai rău ca ele. Împiedecatele naibii! ce mai fugeau după mine!

Tot din viteză, și tot în același timp, nu l-am ascultat pe părintele Grigore, care spunea că după autobuz și după femei, nu-i bine să alergi! Cu limba, uluc, alergam după toate muierile, sperând că se împiedică! Cred că aici am greșit, fugeam după toate, odată! Și nu le plăcea, că le fac pe toate în viteză! Vedeți, viteza nu-i bună chiar tot timpul, uneori e bine să fii ceva mai moale, dar nu de tot și nu când trebuie să fii beton!

Nevoia te învață - trebuia să trăiesc, iar eu nu-mi descopeream rostul! Știți, lucram în construcții, acopeream rosturile dintre plăcile de faianță, gresie, etc! Era frumoasă munca, nu necesita mult efort, dar când ești obișnuit cu viteza...! M-am lăsat și m-am apucat de crescut melci, că pe ăștia puteam să-i prind!

-Păi, nu sunt prea înceți? se trezi altul să întrebe.

-Nu, sunt chiar foarte agitați, când îi fierbi! Cum suntem și noi, fierți! După melci nu trebuia să plec cu pușca, doar cu un faraș! Știți voi, faza cu farașul! Am dat faliment, m-am trezit întro dimineață fără melci, doar cu niște capre care rupseseră gardul! Pe unde fugiseră melcii și hoții care mi-au luat sculele din magazie! Câtă viteză am eu, tot n-am rezolvat nimic, caprele n-au vrut să recunoască!

De atunci, nu am astâmpăr - dacă trebuie să fiu undeva la 05. 52, la 05.12 sunt acolo! Dacă unui om normal îi trebuie un sfert de oră, să se trezească, mie îmi ajung 15 minute! Dacă trebuie să fac o treabă, în cinci minute, mie îmi ajunge unul, să plec de-acolo!

I-am disperat pe toți - știți de ce?

- Nuu! măcăi asistența.

- Pentru că nimeni nu face ce fac eu, în dublul timpului! Chit că iese nașpa! Dar știți de ce mă cheamă lumea, să-i ajut?

- Nuuu!

-Pentru că mă mișc repede, mai repede decât viteza sunetului! Știți cine mă întrece?

- Nuuu!

 -Viteza luminii, când trece prin perete! Știți cu cine sunt comparat?

- Nuuu!

- Cu un zeu, nu mai știu cum îi zice, zeul turboliftului!  Dar știți  peste ce am dat, de - am ajuns aici?

- Nuuu!

- De - un stălp! Mergem în viteză, cu mașina, și mi-a ieșit în cale un stâlp!

Deodată de auzi o sirenă și toată lumea alergă în viteză să-și ocupe locurile.Vitezomanul de profesie oftă - până la pauza următoare, va trebui să-și țină gura închisă! Apoi își vârâ capul în cazanul cu smoală, în viteză! În Iad, viteza era esențială!