Trupa de balet a Pieței Sf. Ilie,
adică cucoanele care dădeau cu măturoiul și ridicau praful, se odihnea la un
mic și-o bere la halbă, când muncitorii veniră să se apuce de căutat țevi
sparte. Ca orice lucru de seamă, începură printro mică pauză de cafea, o
țigără, cu prelungire, bașca un purcoi de mici și două beri, de fiecare. Numai
unul dintre ei se postă lângă fundul lătăreț al corpului de balet, acolo unde
se bănuia că ar fi tezuarul de la Sarmasugebuza, adică tezaurul dacic de pe vremea regelui Decabalus per Scorillo.
Înarmat cu o teslă și-un microscop, tânărul se apucă de studiat, cu ambele
urechi ciulite la discuția balerineler, vădit cherchelite, ceea ce arăta că nu
se aflau la prima lor scenă. Bunii și străbunii lui colegi, hârșiți în ale
săpatului pe toată lumea, îl priviră chiorâș, nu erau de acord ca cineva să
facă pe grevistul la activitățile grupului, ce naiba, nu mai există colegialitate
și disciplină? Mormăiră ceva de dulce, începuseră să se obișnuiscă cu ciudățeniile tipului,
care muncea 8 -9 ore fără pauze de trei ore, între săpături, nu bea bere și nu
bârfea pe nimeni! Îi spuneau, de față, Ciudatul, prin spate Pocăitul, deși
individul nu avea nicio înclinație religioasă, înjurând omenește, ca toată
lumea.
- Și m-am apucat de făcut
sarmale, dar au ieșit ca naiba! tocmai se destăinuia Angelica, cea mai tânără dintre femei.
- Da’
cum le-ai făcut? se
interesă Lusy, cea mai în vârstă dintre ele
- Cu mâna, cu ce vrei?
Adică cu frunză de varză, că vie n-am avut, mama era cu via! Am amestecat carnea amestec vită plus porc,
cu ceapă și mirodenii și m-am apucat de
răsucit! Da’ al naibii frunză! parcă era strecurătoare!
- Ouă ai pus? se interesă Sofica, care nu știa să facă nici cartofi prăjiți! Făcuse, în schimb, un curs de bucătari -ospătari, așa
că era plină de cunoșțințe, nu și de practică.
- Nuu! Ce? trebuiau puse ouă? Câte? Mama nu punea ouă,
punea un miez de pâine, să se lege!
- Eu am făcut pifteluțe! Că se fac cam tot la fel! numai că
au usturoi! aruncă mănușa Leuțica, roșcata care mânca numai de la fast-food.
- Mi-a ieșit tocana, să te lingi și pe..., nu numai pe
degete! anunță Lusy, vrând să dovedească
cât de bună e-n bucătărie.
- I-ai pus un fir de usturoi și verdeață multă?
Toate capetele se întoarseră către nivelul de jos, de
unde venise vocea. De acolo, tânărul muncitor azvârlise întrebarea, stricându-le cheful de bârfă mică.
- Da’ unde ai auzit tu, că se pune usturoi la tocană? Că doar n-oi fi vreun chef
bucătar deghizat în pompier? se enervă Lusy, supărată că fuseseră întrerupte de
un neica – nimeni, și, mai ales, bărbat!
- Întrebam și eu! bătu în retragere tânărul, văzînd norii
de furtună de pe fruntea cucoanelor.
- Te-a băgat cineva în zeamă, monsiu? continuă Lusy,
căutând, din ochi, aprobarea celorlalte, care dădură din cap- FĂ-L PRAF PE
MAIMUȚOI! - Ia zii, tu cum faci sarmalele? aruncă ea vătraiul plutitor,
făcându-le cu ochiul.
- Important e să alegi bine carnea! se porni, timid,
tânărul. - Din carnea tocată din comerț, riști să nu-ți iasă decât ochii, e
numai din resturi! După ce călești ceapa, numai s-o înmoi, apoi o călești cu bulionul,
iar dacă ăla mai e și făcut în casă, ești pe drumul cel bun! Le lași la răcit, că,
dacă le amesteci cu carnea, se topește grăsimea și se lasă amestecul! După care
faci umplutura amestecând carnea, condimentele și prăjeala, cu mult cimbru și
verdeață, și le dai la rece! Poți pune și morcov dat prin răzătoare, dacă vrei
să mănânci natural!
- Și ouă, câte pui? se interesă Angelina, încă frustată că
nu băgase niciun ou în compoziție, deși nu știa dacă, totuși, trebuie!
- Poate să fie și fără ou, ca la sărmăluțele de post! Dar
nici multe, că se lasă iar compoziția! Grăsimea, la rece, se îngroașă, ouăle,
mai puțin!
- Și le pui la foc! îl provocă Lusy.
- Da! după ce le-ai rulat! Se poate ca, opărind prea tare
frunza de varză, să se găurească, de aia iese precum strecurătoarea! La cele cu frunză de vie, după ce ai uns
vasul, pui crenguțe moi de vie, de
cimbru sau poți pune roșii feliate!
- Mă! te cam pricepi! N-oi fi tu așa bun cum te lauzi, dar
ceva tot știi! evită să se mire, Lusy.- Da ‘ clătite stii să faci?
- Dacă
mai pun și puțină Fanta, în loc de sifon, și le prăjesc în unt, sunt mortale!
-
Nu la alea mă referem eu, ci la alea din mașina de spălat, puiule! rânji Lusy,
spre hazul balerinelor ce pândeau să-l termine pe băietan.
Hohotelor
lor de râs li se adăugară și cele ale tovarășilor lui de lucru, hotărâți să-și strângă sculele
și să plece acasă, și mâine e o zi!
Tânărul, rușinat, căută să dispară cât mai repede, jurându-și să nu se mai bage în
discuție cu tot nătărăii străini, îi ajungeau bârfitorii lui. După ce se făcu
nevăzut, ceilalți începură, la altă bericică, comentariile pe seama lui. Atât
de mult se distrară pe seama sa, că uitară să mai ajungă acasă, până dimineața.
Cert e că, în capul fiecăruia, se formase, deja, concluzia: “ E plină lumea de muieri! Acum au mai apărut și muieri, cu alte
accesorii în pantaloni! Noi n-o să ajungem niciodată muieri!’’
Curios!
dar nici unul dintre ei nu pomeni acasă, de întâmplare, de frică să nu audă nevestele și să-i pună la gătit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu