UCIDE! (Univers SF)

  În laborator se adunaseră toți ce-i convocați - cei care lucraseră la proiect, un ziarist-prieten și femeia de serviciu! Când șeful de proiect ridică o mână, se opriră din mestecat, târâit picioarele, suflat nasul sau mestecat colț de pix:

    -Mă bucur să sunteți, toți, aici!

   Cu excepția femeii de serviciu, invitată la un botez, în altă parte, ceilalți mulțumiră, și ei, dând din cap, chiar dacă nu în același sens!

-Majoritatea știm ce am realizat, dar astăzi vom efectua probele finale, care ne vor spune dacă ne-am atins scopul! continuă oratorul, căruia i se terminaseră cuvintele, el fiind om de acțiune și nu purtător de vorbe!

   Jurnalistul ridică un deget, ca la școală, numai că pe stil nou:

-   Ca să înțeleg și eu, îmi explică cineva, ce se întâmplă aici?

-   De doi ani colaborăm între noi, deși lucrăm în domenii diferite. Împreună am realizat un echipament care poate influența comportamentul subiectului, setând-ul pe coordonatele pe care i le implementăm! Apoi trimitem doar impulsuri, pe care aparatul le convertește întrun soi de întrebări, sau comenzi, urmând să facă și conversia în sens opus, adică să recepționeze și să “traducă “ răspunsurile primite!  La nivel de subconștient! Asta e explicația cea mai simplă! n-o să intru în detalii tehnice! Acum o să luăm acest pisoi și o să-i „băgăm în cap” că este un leu puternic și viguros! Și acum, să conversăm cu „leul”:

-   TE SIMȚI PUTERNIC?“

-  “La paritate cu dolarul...!”

-   Ce program i-ați pus?

 -  Scuze, Șefu! am greșit fișierul!  E OK, acum!

-   AI MÂNCA O ANTILOPĂ?

- “Cu fulgi, cu tot! Îmi crănțănesc mațele de foame, abia am ieșit din post!”

-   AI MÂNCA UN OM?

-   „Nu prea, e prea ațos! Nu! n-aș mai mânca oameni! 

- Ăsta a fost pisoiul! Să încercăm cu un câine!... MAI MUȘTI DE-ACUM , ÎNCOLO?

- “Nu! M-am reprofilat, după ce am fost la Asociația Antimușcăcioși! De ce să-mi stric dantura cu tot soiul de piei? Barem de și-ar mai face și câte-un duș, că-mi puțea gura o lună, după fiecare mușcătură!”

- AI MUȘCA UN OM? DACĂ ȚI-AR FI FOAME, L-AI MÂNCA?

- “Brrr! Păi, parcă eram cel mai bun prieten al omului? De ce să-l mușc, mi-a făcut ceva? Să-l mănânc? Se mânâncă, el singur, și fără mine! Plus că mi-ar cade greu la stomac! Cu atâtea crănțănele, la supermarket ...!”

- Buun! Să încercăm și cu un cimpanzeu! ... PE CINE AI OMORI TU?

- “Dacă stau bine și gândesc, n-aș omorâ pe... nimeni! Chintesența existenței mele filozofice nu-mi permite să intruzionez cu nuațe policromatice de acest gen! Cine îmi dă, mie, dreptul să ucid o ființă? Orice ființă are scopul ei în această lume, a lua o viață, înseamnă a deteriora însăși viața, cu repercursiuni complexe asupra ordinii mondiale!”

-  Uraa! Am reușit! N-am muncit degeaba! Încă un test, unul foarte important! Vom lua un asasin în serie și-l vom studia! Gata, băieți? Ați introdus secvența? Acum să vedem - AI UCIDE UN CÂINE?

- “Animalul ăla mic, care latră cînd vin hoții? Care nu mușcă mâna care-l mângâie? NUU! “

- POATE O PISICĂ???

- “Animăluțul ăla mic, care toarce și se freacă de tine, să-l bagi în seamă? Care te ascultă și nu zice ceva de dulce? Care face ochii ăia mari și comici, când vrea să-ți fie pe plac! NUU!”

-  POATE AI UCIDE UN CIMPANZEU?

- “De ce?  când eram mic, mă duceam la Zoo și mă amuzam cu maimuțele! Când am crescut, m-am jucat cu tot felul de maimuțe, dar de amuzat, nu m-am mai amuzat! NUU!”

- AI UCIDE UN OM?

- “Cu oamenii, n-am nicio problemă ! Adică, n-am nicio problemă cu uciderea oamenilor! Poate că m-aș mai gândi, totuși!"

Experimentul nu se terminase, când directorul institutului reuși să ajungă, cu chiu, cu vai, de la restaurantul unde se dezbăteau zilnic probleme de partid. Grăbit și enervat că-și pierde timpul, cere ca el însuși, să fie subiect:

-  AI UCIDE UN ANIMAL?

- “Aș ucide pe toată lumea, mă strâng pantofii ăștia noi, de-mi vine să vă strâng de gât! Cum să nu-mi vină să omor pe cineva, dacă toată lumea face experimente, pe la spatele meu! De mă doare fundul, de atâtea orgolii! Să-ți vină, să bagi cuțitu-n unii, care vânează, să-mi ia postul, cum  faceți voi acum, mototolilor!”

- ERA O ÎNTREBARE REFERITOARE LA ANIMALE!

- „Numai voi, animalelor, puteți întreba așa ceva! Parcă n-ați ști că eu eram maistru hingher, în tinerețe! ajuns Director! Să omor oameni? Ce mare brânză, pe câți nu i-am nenorocit eu, mai contează?”

După plecarea lui, fizicianul care-l conduse întârzie vreo oră. Reveni, cu o față ciudată, jumătate tristă, jumătate întrebătoare:

-  A căzut pe scări! Jur că nu l-am împins eu! A murit în drum spre spital, otrăvit! Și-a mușcat limba!