MIORLĂIȚA!

Pe-un picior de plai,

Pe un fir de pai,

Trec turme de miei

Cu proști, printre ei!

Trec în sus și-n jos,

Prin praful pufos,

Unde stau grămadă

Ca pe-autostradă!

Că de ani cețoși

Mieii cei frumoși

Centenar, viseză,

Și se asomează!

Că de trei decenii

Văd numai tâmpenii,

Văd un carambol,

Boarfe-n fundul gol,

Piei în saramură,

Miros de friptură!

Și mai văd hultani

Curci, pline de bani,

Iar cei ciobănași

Sunt răi și trufași,

Parcă i-a fătat

Un câine turbat!

Bietele mioare

Stau, parcă sunt chioare!

C-un mic și-o sarma

Dau și în dambla!

Toți sunt supărați

Că au fost „mâncați”!

Dară viața lor

Stă întrun picior,

La apus de soare

Le trec pe cicoare,

Ca să se învețe,

Să nu se răsfețe!

Ciobanii, scârboși,

Leneși și jegoși,

Vor să vândă turma,

Să îi piardă urma,

De-aia dau din ei

Măsline de miei!

Că au vândut brânza

Să-și facă osânza!

Au vândut și câinii,

Au vândut românii!

Acum, frăsuială-

Vor altă tocmeală:

După ce le-au muls,

Le-au scalpat, la tuns,

Mai vor, de pe ele,

Și a 7-a piele!

Și când vine seara

Apare Mioara

Care e cam hoață-

La ciobani, le-e soață!

Nu vorbește bine, dară

Crezi c-a fost pe -afară!

Și, cam ciobănește,

Ea le potrivește

Să nu cadă proastă

Și în fața noastră:

-Mândri ciobănei,

Din tei și curmei

Vom face, vom drege

Până ne-o-ți alege!

V-ați obișnuit

Să stați la belit!

Și dă-i înainte

Cu discurs fierbinte!

Din păcate, ca rău să ne fie,

Nu-nțelege, taică, ce-i scris pe hârtie!

Ba - ladă! Ba tălăncuță!

Pe Mioara-o doare! Așa-i de drăguță!
Și se pune sare
Pentru fiecare: 
Cei ciobani, la făcăleț!

Pe mieluți, la părul creț!

Iară câinii rămân chiori

Vin stăpâni - investitori!

Turma  fuge-nebunită

Că nu este păstorită!

Recunosc - au fost ciobani!

Pentru mii și mii de ani!

Stau oițele mirate -

Oare iar au fost castrate?

Nu avem continuare -
Totul e doar... reluare!
Ne-am obișnuit cu hamul,

Ca și mâța, cu salamul!

Nu ne mai tace gurița!

Rău ne place Miorlăița!