CUI VINDEM PEPENI?

Cinstit vă spun, ca la prieteni -

Cui vindem noi grămezile de pepeni?

Că pe toți cei ce-aveau un gust amar

Noi i-am vândut, lejer, la grădinar!

Nu erau pepeni, ci copaci?

Ei, vorba aia, niște strâmbe de araci!

Ce-ați vrea, să stăm, să îi băgăm pe foc?

Mama Natură ni-i dă, mereu, la loc!

La urma urmei, dacă lemnul să stea

Mai bine  să-l ia alții, tăiat în cherestea!

Luăm, noi, cheresteaua, uscată și tratată,

Să facem foc, din ea, că doar e importată!

Nu vindem pepeni? Noi mai avem mălai?

Pe care ni-l vând sârbii, pe foarte mulți parai?

Avem și grâu, și varză, și, mai ales dovleci!

Avem tărâțe-n creștet și murături, în beci!

A cam uitat românul, c-a pus un rămășag-

Să nu mai vândă pepeni, făcuți din furtișag!

A și uitat românul, răzându-și din tuleie,

Că poate face bani din curcubitaceae!

De ce să chinuiască și să facă, la olițe,

Când poa’ să vândă-n târg, mulțimi de lubenițe?

Și dacă se întâmplă, să fie vreun abuz,

Nu-i mult mai omenește, să pape un harbuz?

De ce să stea întors, cu fața la perete,

Când poate să digere, senin, un curcubete?

Sau, respectând și genul, cu mintea-mi de arici,

Am spune că e bine să vinzi doar curcubici!

Luarăm de la pepeni, doar galbena culoare

Apoi noi am vândut-o - nu folosim tractoare!

Și nici nu acceptăm motivul, să fie ca refren

Că mergem, în căruță, mai repede ca-n tren!

De aia zic - managentul e slab, sucit și șui -

Ne vând alții, pe pepeni, și ținem pofta-n cui!

Cui să mai vindem pepeni, că i-am mâncat pe toți?

Că - plină țara asta, de pepeni, slugi și hoți!

Visăm mulțimi de pepeni! cu vârfuri pân’ la cer!

Dar când o să se-ntâmple, rămâne un mister!

A mai rămas -  să râdem, ignoranți și țepeni,

Tot ascultând promisiuni, care ne scot din pepeni!

Ce mică este lumea, când dulcele ei miez

Se-nvârte-n jurul nostru, precum un titirez!

Și-atâtea vorbe-s goale! Nu ai nici ce să piepteni

Cusute-s cu-ață albă și mult umflate-n pepeni!

Mi s-a acrit de pepeni !aștept să-mi dea Mamaia

Doar frunză de urzică și gustul de papaia!

Nu mai vreau pepeni! Mă simt precum Othello

Care crăpa, într-însul, trei kile de Pomelo!

Vedeți ce simplu e? Ce pepeni mici, trecuți?

Mai bine vindem aur, ca niște prefăcuți!

Că știe-o lume-ntreagă – românu-i prefăcut!

El e bogat, cu sacul, atunci când nu-i vândut!

Și-i gras, ca și un pepene în curs de reciclare!

Și se va îngrășamai tare, că altă treabă n-are!

Mai speră că-ntro zi el va vedea, că-s țepeni.
Pe cei care plesnesc de bine! Și nu-s pepeni!