Odinioară se practicau „Scara Mâței”,
“X și O”,
mai nou, GO, toate, pe hârtie!
Cred că sunt mulți doritori de a deveni scriitori de renume, semne clare fiind picturile rupestre de prin
WC-uri, semne ale debutului editorial! Banale cuvinte, dar minunat împletite în
stilul decadento - epic, au cucerit mii și mii de inimi, cunoscut fiind faptul
că simplitatea în exprimare valorează înzecit și câștigă net, în fața frazelor
lungi, complexe și sforăitoare.
Ce
nu mi-am închipuit, a fost materialul pe care se pot așterne versuri
nemuritoare, scurte narații și secreții nazale, romane de amor ghebos și
declarații politice! Iată aici unde poate duce creația - să scrii oriunde, oricât și
pe orice! numai să păstrezi ideea! Hemingway, dacă ar fi văzut asta, s-ar fi
descălțat de cizme și le-ar fi împodobit cu “Adio! Arme”! ”Cei trei mușcă tare”, a lui Al. Dumas, ar fi ocupat șoșonii autorului, în timp ce George Sand ar fi recurs la rochia ei de la grădiniță, să
conceapă “Indiana”! Sue ar fi putut scrie “Misterele Parisului!”
pe ciorapii săi înfășurați, iar cineva bazat ar fi putut scrie “Mistrețele Bucureștilor” pe Casa Poporului!
Cum? ce zice? Că așa se fac reducerile succesive la dat
papucii? Și noi, când învățăm stilul ăsta? De la stilul epic, putem trece la
stilul septic!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu