Zâna cea Bună se distra uitându-se
prin satelit la mulțimea de omuleți, ce viermuia în toate direcțiile, aparent
fără nici un spor, dar, pe ici, pe colo, mai răsărea câte o năzbâtie, ce avea
80% șanse să rămână neterminată.
Dintrodată, Zâna se apucă să hohotească, deoarece o idee
trăsnită îi trecu prin capul ei de zână - categoria I!
Luă înfățișarea unei absolvente de ajutor social,
respectiv haine de la second-hand, ceas pe baterii, opinci cu ciucurei, de la
solduri, plus o moacă de luat pumni, cu lăcrămici precum diamantele
neprelucrate (aici a dat-o-n-bară, că nu prea se asorta cu imaginea de
cerșetoare, pe care și-a dorit-o, dar mulți văd, puțini cunosc!).
Se propti la intrarea în Casa Poporului, după ce-și
cheltui economiile de zână cu “unsul” celor ce păzeau mărețul edificiu al nasolelilor
patriei. Nici așa nu ar fi ajuns acolo, dar a fost obligată să poarte pe
pieptul ei generos, de zână, un carton cu GREVA FOAMEI!
Cam supărată că va trebui să recurgă la recalcularea veniturilor
din zânit, reduse substanțial de cumpărarea locului de cerșit, Zâna luă fața
DĂ-MI ȘI MIE, așteptând aleșii să vină la muncă. Până la ora 12.00, ora
prânzului, rezolvă câteva integrame super-grele, timp în care nu fu deranjată
decât de vreo 4 aleși și de o femeie de servici, care plimba un robot de
lustruit holuri! Tocmai se întreba dacă nu uitase ceva, adică era pe meniul
INVIZIBIL, când o mulțime compusă din vreo 20 de parlamentari dădu năvală în
incintă.
Zâna fu, în sfârșit, băgată în seamă de un senator, supărat că nici acolo nu scapă de babe
cârtitoare și cerșetoare, care se răsti la ea:
-La
ce mama măsii
faci greva foamei, nu ți-am spus săptâmâna trecută că nu se poate?
Baba
- zâniță se uită în jur, să vadă cu cine vorbește,
apoi se convinse că era vorba de o confuzie, ea nu mai fusese pe-acolo! Dar nu
apucă să lămurească situația, că respectivul era deja, departe!
Mai trecură și alții prin zonă, ba unii chiar glăsuiră la
băbuță, deși ea nici nu deschisese gura, nici nu avea timp s-o facă:
-Adresați-vă în teritoriu, mă găsiți de miercuri la birou, dacă
nu intervine cineva!
-Am
terminat odată cu legea salarizării unitare, acum trecem la aia, a salarizării
neunitare!
-Vedeți
la comisia respectivă!
-N-am
timp, sunt în întârziere!
-Nu-mi
văd capul de probleme, nici nu dorm noaptea!
-Eu sunt în slujba celor mulți, nu mă ocup de individualiști!
- Facem
tot ce se poate, oameni buni, dar mai bine, de la anul!
O singură dată simți baba că dăduse de o inimă caldă,
care o întrebă dacă n-are nevoie de un medic! Numai că fu doar o iluzie, omul
era și el unul dintre cei care veniseră cu o petiție!
Zâna se bosumflă - năzbâtia ei se transformase în povești
nefericite cu zâne și se întorsese împotriva ei! Dar cum era o zână hotărîtă,
de dădea omul jos de pe budă, se hotărâ să facă altă trăsnaie! Așa că de
transformă într-o zână aleasă, tinerică și zglobie, ca un puf de păpădie! Toată
numai picioare și silicoane, cu ochelari de soare cât farfuria de dulceață (
pentru că asta era, o dulceață!), îmbrăcată la țâță de muscă, se puse pe așteptat!
Și atunci se stârni năvala, se pare că vântul sexologic, ce animă clasa
făcătorilor, mirosise fagurele! Roi de trântori învârtindu-se în jurul mătcii,
plus cîteva nevăstuici guralive și opozante, dădură ghes discuțiilor parlamentare:
- Colega, de unde ai apărut, că nu prea te-am zărit până acum?
- A cui o fi bucățica asta?
- Dacă te pot ajuta cu ceva!...
- Mamă, vreau la cafea cu dama!
- Marfă ieftină, drăguților! Uitați-vă și
voi, la NOI, că suntem mai drăguțe și am dansat împreună de ziua partidului!
Zâna
se simți constipată și, în același timp, înghesuită de vomă, așa că prefer să
dispară! Se lămurise că nu alesese bine, mai bine stătea acasă și rodea scoarță
de copac! Ca să scape de gustul scărbos,
se gândi cum să se răzbune, așa belea nu
pățise în viața ei de zână!
Hotărât!
Era ziua ei de clocit idei năstrușnice, cu toate că nu prea mai avea chef s-o
dea în bară, îi ajunsese toate din ziua aia! Dar, parcă mai merita încercat!
Aducîndu-și
aminte de Pinocchio, se apucă de vrăjit respectiva instituție, cu tot cu aleși!
Din
clădirea Parlamentului se auziră urlete și gemete, făcând câinii solitari să
urle și caii din salam, să necheze! Balamucul se mutase pe holurile largi, unde
oamenii se înghesuiau și se împungeau cu nasurile ce crescuseră anormal de lungi! Și, de parcă
nu ajungea lungimea nasului, mai rău era că ea era diferită, de la caz la caz!
Cele mai lungi nasuri le aveau președinții de partid, apoi veneau cei mai vechi
în politică! Asta nu însemnă că nu erau și mulți tineri cu araci sub nas, să nu
cadă-n el! Ba era chiar o puștoaică, pe care o trimisese taică-său, să învețe
meserie, cu nasul răsucit în sus! De diferite forme și mărimi, drepte, curbe
sau răsucite precum coada porcului, podoabele năsoase erau demne de expoziție!
Și,
ce era mai grav! cum deschidea unul/ una gura, cum creștea nasul!
Auzind
poporul așa minune, nimeni nu s-a mirat – așa le trebuie, prea își luaseră nasul
la purtare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu