EMINESCU, UNDE EȘTI?

Iată vine-un sol de bancă,

C-o factură la curea!

Nea Tăgârță stă în limbă,

C-a dat, iarăși, de belea!

Că de două mici decenii

Nu mai pune la chimir,

Nici un pic de slăninuță!

Nici parfum de trandafir!

S-a-nvățat, el, cu măciuca,

Ce-i atârnă din tavan!.

Nu mai ține cont la toate,

Și nici n-are cont baban!

S-a cam lăcomit, fârtatul,

Să se-nțepe, din senin.

Și-a luat căciulă nouă!

Credit - doar pe buletin!

Și-a luat, din pensioară

Ca să fie consecvent,

Un Yphone și o combină,

Deși... nu are curent!

A uitat să mai plătească

Și factura de la gaz!

Dar acum are și capră,

O hrănește doar cu praz!

Ca să fie mai la modă,

La prășit, e la patru ace!

Și-a luat o coasă nouă,

Și se poartă la Versace!

Rolexul placat cu aur,

L-a “găsit” în tomberon!

Și-a luat și pianină,

Deși e complet... afon!

N-a visat nenea Tăgârță

Că va concura șeicii!

Pe vremea lui Împușcatu’,

El sugea coada urzicii!

Bine că muri Ileana,

Și putu să-și schimbe splina!

Acum nu mai vrea la mare,

Vrea să meargă-n Palestina!

Vrea la munte! La Sovata!

Vrea să-și curețe ficatul!

Vrea să meargă-n munții Tatra!

Vrea să fie, acum, altul!

Numai munca să nu doară,

Că e slabă și sălcie!

Lenea, neică, nu omoară!

Nu te bagă-n năsălie!

Nea Tăgârță, filozofic,

Editează o carte-ntreagă

Despre Polul Nord și tundră!

Unde vrea să se retragă!

Auzi că, doar pe acolo,

Energia e solară.

Se lucrează numai ziua !

Noaptea, nu! Că e polară!

Și-a făcut, el, socoteala

Că acolo-i trai, neneacă!

Nu te urmărește nimeni,

Că, de frig, ți se apleacă!

Tot așa, cum altă dată,

Se-ambalase-n multe plăți,

Fuge astăzi de datornici!

Fuge de penalități!

A uitat cum cumpătarea

S-a născut odat’ cu el!

Cum a dat de păcăleală,

A și pus botul, nițel!

De o vreme, românașul

Plânge-n mămăliga udă!

A descoperit, cu jale

Că democrația-i crudă!

Viața s-a schimbat și-i lesne

Să mai ceri să se întoarcă!

Bine-ar fi să știm, cu toții,

Cine stă cu fundu-n barcă!

Unde  ești, tu, Tepeș- vodă,

Ca să pui laba pe ei!

Să-i împarți în două cete-

În măgari și nătărăi!

Și în două mari vapoare,

Să îi urci pe cei dintâi,

Să-i trimiți la dracu-n praznic!

Și cu noi, aici, rămâi!

Unde ești, tu, Eminescu?

Să te uiți mai lung, la Țară!

Ai mai scrie poezie

Când ne fac toți de ocară?

Ai mai zgudui tu, pana,

Cu poeme geniale?

Sau te-ai duce la ospiciu,

Să compui versuri carnale?

Asta este nemurirea!

Să faci din miasme, bici!

Dar decât să fii Luceafăr,

Tot mai bine-i ca… arici!